Vlad Țepeș, unul dintre cei mai sângeroși voievozi din istoria Țării Românești

Cosmin FLOREA13 octombrie 20186 minute4720

Vlad Țepeș a fost fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân. A copilărit în exil, alături de tatăl său, fie la Curtea împăratului Sigismund de Luxemburg, fie în Transilvania sau la turci.

A avut trei domnii în Țara Românească. La jumătatea lunii octombrie 1448, cu ajutor turcesc, ajunge domn al Valahiei, profitând de lipsa voievodului Vladislav al II-lea, care participa la campania antiotomană organizată de Iancu de Hunedoara. Vlad ocupă tronul pentru o scurtă perioadă de timp, până în noiembrie 1448, când Vladislav al II-lea îl alungă din țară pe fiul lui Vlad Dracul.

În iulie 1456, Vlad ocupă pentru a doua oară tronul Țării Românești, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. În această perioadă, Valahia se confrunta cu grave probleme, generate de luptele interne dintre Dănești și Drăculești, statul aflându-se atât sub suzeranitatea otomană, cât și sub cea maghiară.

Pe plan intern, Vlad Țepeș a urmărit să întărească puterea centrală. Pe plan extern, Vlad îl sprijină pe Ștefan cel Mare să ocupe tronul Moldovei. În 1459 refuză să plătească tribut turcilor, iar în jurul anilor 1460-1461 încheie o alianță antiotomană cu regele maghiar Matia Corvin. Refuzul lui Vlad de a mai plăti tribut a atras mânia turcilor care au încercat să-l captureze pe Vlad. Domnul muntean dejoacă planul turcilor de capturare și-l trage în țeapă pe Hamza-beg. În iarna anilor 1461-1462, Vlad nimicește garnizoanele otomane de la gurile Dunării până la Vidin. În primăvara lui 1462, Mahomed al II-lea declanșează o amplă campanie împotriva Țării Românești. În fața trupelor otomane Vlad adoptă tactica pământului pârjolit, hărțuindu-le continuu. În noaptea de 16/17 iunie 1462, la Târgoviște, Vlad, împreună cu oștenii săi, deghizați în haine turcești, pătrund în tabăra otomană cu scopul de a-l suprima pe sultan. Deși planul său eșuează, Vlad a reușit să provoace mari pagube materiale și umane otomanilor.

Înainte de a se retrage la sud de Dunăre, sultanul Mahomed al II-lea îl înscăunează domn în Țara Românească pe fratele lui Vlad, Radu cel Frumos, căruia i se alătură boierimea, care dorea alungarea pericolului otoman. Țepeș se retrage în Transilvania, unde așteaptă ajutorul lui Matia Corvin, însă este închis de acesta la Vișegrad, în noiembrie 1462, fiind acuzat de înțelegeri secrete cu turcii.

Mihail Ducas descrie în lucrarea sa Istoria turco-bizantină (1341-1462) conflictele turco-muntene:

[…] În anul 6970 [1462] trimite [Mahomed al II-lea] la voievodul Valachiei un sol anunțându-l să vină în grabă la închinăciune și să aducă neapărat cu sine 500 de băieți și tributul ce-l dă în fiecare an, adică zece mii de galbeni aur. Voievodul i-a răspuns însă: galbenii îi are gata să-i dea, băieții însă nu poate; cât despre sine să vină însuși la închinăciune, și aceasta e mai cu neputință. Auzind tiranu acesta s-a înfuriat și, trimițând pe unul din oamenii lui de seamă cu unul din secretarii săi, a spus: Aduceți-mi tributul! Și despre celelalte mă voi gândi eu. Iar ei venind, și arătând vlachului cele spuse de sultan, mai întâi pe ei i-a tras în țeapă, o moarte neomenoasă, dureroasă și urâtă. Pe urmă trecând cu armata, a străbătut cu dușmănie părțile Distrei și, luând mult popor de rând, i-a trecut pe toți în Vlachia și le-a luat viața cu același fel de moarte în țeapă.
Un comandant din marginile acelea al tiranului, voind să se arate cu o faptă de mare vitejie, a trecut în Vlachia cu zece mii de turci; vlachul ciocnindu-se cu ei, pe care i-a ucis în război, i-a ucis, pe care însă i-a prins vii pe toți amarnic i-a osândit la moarte și pe comandantul lor Chamuza, fiind trași în țeapă.
Când tiranul (sultanul) a auzit acestea, i s-a făcut negru înaintea ochilor și turbat de mânie și-a strâns armată de pretutindeni, peste 150 de mii; și, în vreme de primăvară, ieșind din Adrianopole, a venit la Danubiu; și acolo ridicând corturile, a stat până ce să se strângă toată armata într-un singur trup. Dar vlachul și el i-a mutat pe toți supușii lui în locuri strâmte de munte și în locuri acoperite de păduri; și câmpurile le-a lăsat pustii și vitele de tot felul le-a mânat mai înăuntrul hotarelor dinspre alani și huni; iar însuși cu armata de sub el se aținea toată ziua în locuri scutite de sihle și păduri dese.
Tiranul, trecând Danubiul, a străbătut loc mai bine de 7 zile și n-a găsit nimic, nici om, nici cel mai neînsemnat animal și nici ceva mâncare sau de băut. Și ajungând într-un loc frumos așezat ca o livadă verde mii și mii de pari sădiți în pământ încărcați în loc de fructe cu oameni morți, și în mijloc pe Chamuza, pe care l-am amintit mai sus, în îmbrăcămintea de in subțire și purpură ce-o purta, tras în țeapă. La vederea acestei amenințări, tiranul s-a înspăimântat și noaptea, când a ridicat corturile, fiindu-i frică, a tras șanțuri și a ridicat valuri și sta în mijlocul lor.
Vlachul însă sculându-se dis-de-dimineață și rânduindu-și bine oamenii de sub el, a năvălit, când era încă întuneric, și, nimerind în partea dreaptă a taberei, a intrat deodată înăuntru și până în ziuă a tăiat turci fără de număr; și până ce s-a luminat de ziuă, mulți turci s-au ucis între ei. Când însă s-a făcut dimineață, vlachii au intrat în țarcurile lor și s-au culcat; iar tiranul sculându-se, plin de rușine, a trecut Danubiul și a ajuns la Adrianopol.

Cu ajutorul lui Ștefan cel Mare și al lui Ștefan Bathory I de Ecsed, Vlad Țepeș îl alungă pe Laiotă Basarab și ocupă pentru a treia oară tronul Țării Românești, însă pentru o scurtă perioadă de timp (noiembrie 1476 – ianuarie 1477).

Una dintre cronicile slavo-române evidențiază politica autoritară dusă de domnul muntean.

[…] și așa de mult ura răul în țara lui, încât, dacă cineva făcea un rău, furt sau tâlhărie sau vreo minciună sau nedreptate, nici unul dintre aceștia nu rămânea viu. Fie că era boier mare sau preot, sau călugăr sau om de rând, chiar dacă cineva avea mare bogăție, nu se putea răscumpăra de la moarte. […] Sfârșitul lui a fost așa. Trăia în Țara Muntenească și au venit turcii asupra țării lui și au început să jefuiască. El s-a ciocnit cu dânșii și turcii au fugit. Oastea lui Dracula a început să-i taie fără milă și i-a gonit. Dracula de bucurie s-a urcat pe un deal să vadă cum taie pe turci și s-a depărtat de oaste. Apropiații săi luându-l drept turc, unul l-a lovit cu o suliță. El văzând că este ucis de ai lui îndată a ucis cu sabia lui pe cinci dintre ucigașii lui. Pe el l-au străpuns cu multe sulițe și astfel a fost omorât.

Nu se cunoaște cu exactitate cauza morții lui Vlad Țepeș. Istoricii sunt de părere că acesta a fost victima unui complot boieresc sau a murit în luptele cu turcii.

Deși Vlad Țepeș a avut parte de domnii fragmentate, acesta a rămas cunoscut în istorie, fiind unul dintre voievozii de seamă antrenați în cruciadele antiotomane.

Vlad Țepeș
Vlad Țepeș
Sursa imaginii: aici
Ne bucurăm că ai citit acest articol.
Poți susține financiar acest proiect prin intermediul Patreon.
Intră în grupul pasionaților de istorie de pe acebook.
Pătrașcu cel Bun

Pătrașcu cel Bun

Vladislav al II-lea

Vladislav al II-lea

Adaugă comentariu

    Adaugă un comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
    Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenele și condițiile acestui site.

    error: Lectură plăcută!
    Transmite-i unui prieten
    Bună ziua,


    V-am trimis acest articol în ideea că poate vă interesează subiectul. Îl puteți accesa la acest link: https://www.istorie-romaneasca.ro/vlad-tepes-unul-dintre-cei-mai-sangerosi-voievozi-din-istoria-tarii-romanesti/


    Istorie Românească
    https://www.istorie-romaneasca.ro

    Facebook: https://www.facebook.com/istorie.romaneasca
    Instagram: https://www.instagram.com/istorieromaneasca/
    Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCO-_7o5LaOBvUfzQtAGkFFg
    Vimeo: https://vimeo.com/istoriero