Vlad Țepeș, domnul muntean căruia îi plăcea să tragă în țeapă

Cunoscut peste hotare sub numele de Dracula (datorită romanului eponim scris de irlandezul Bram Stocker), Vlad Țepeș s-a născut în anul 1431, în familia lui Vlad Dracul. Vlad Țepeș a făcut parte din dinastia Basarabilor, bunicul său fiind Mircea cel Bătrân. A copilărit în exil, la curtea regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, în Transilvania și la curtea sultanului.

A ocupat tronul Țării Românești de trei ori. Prima sa domnie a fost de scurtă durată. În perioada octombrie – noiembrie 1448 ocupă tronul Țării Românești cu ajutorul otomanilor, profitând de absența domnului Vladislav al II-lea, care participa la campania antiotomană organizată de Iancu de Hunedoara. La revenirea în țară, Vladislav al II-lea îl alungă din țară pe fiul lui Vlad Dracul.

În vara anului 1456, Vlad Țepeș îl învinge și îl ucide pe Vladislav al II-lea la Târgușor, ocupând pentru a doua oară tronul Țării Românești. Se menține în fruntea statului până în 1462. În această perioadă, Valahia se confrunta cu grave probleme, generate de luptele interne dintre Dănești și Drăculești. Totodată, Țara Românească se afla sub dublă suzeranitate: otomană și maghiară.

Pe plan intern, Vlad Țepeș a urmărit să întărească puterea centrală. Pe plan extern, Vlad Țepeș i-a sprijinit pe Ștefan cel Mare și Matia Corvin să ocupe tronurile din Moldova, respectiv Ungaria.

Datorită ajutorului maghiar de care a beneficiat în preluarea tronului, Vlad Țepeș a încheiat o înțelegere, în septembrie 1456, cu brașovenii, cărora le-a promis sprijin contra turcilor. În schimb, Vlad Țepeș primea adăpost în Brașov dacă era nevoit să se retragă din Țara Românească.

Relațiile cu negustorii brașoveni au fost oscilante, deoarece aceștia au acordat de mai multe ori sprijin pretendenților la tronul Valahiei. Din această cauză, domnul muntean a atacat mai multe localități din sudul Transilvaniei, unde a ucis sute de negustori, pe care, fie i-a tras în țeapă, fie i-a ars de vii. Pe pretendentul Dan, care beneficiase de ajutorul brașovenilor, l-a pus să-și sape singur groapa după ce ascultase slujba înmormântării, după care l-a decapitat, oferind un exemplu pentru ceilalți pretendenți care râvneau la tronul Țării Românești.

Vlad Țepeș a fost unul dintre cei mai aprigi voievozi care au promovat o politică antiotomană. În 1459 a renunțat să plătească tribut Porții, iar în jurul anilor 1460-1461 a încheiat o alianță antiotomană cu regele maghiar Matia Corvin.

Sultanul Mahomed al II-lea a încercat, în primă fază, printr-un vicleșug, să-l înlăture pe Vlad Țepeș de la domnie. A trimis vorbă, printr-un grec, Catavolinos, ca voievodul muntean să vină la Giurgiu pentru a discuta cu demnitarii turci o chestiune de hotar. Vlad dejoacă planul turcilor de capturare și-i trage în țeapă, inclusiv pe comandantul Hamza, begul de Nicopole și pe grecul Catavolinos. După acest episod, în iarna anilor 1461-1462, Vlad nimicește garnizoanele otomane de la gurile Dunării până la Vidin. Într-o scrisoare trimisă lui Matia Corvin, Vlad povestește că în timpul acestei campanii au fost uciși 23809 de oameni, alți 884 arzând în case.

În primăvara lui 1462, Mahomed al II-lea declanșează o amplă campanie militară împotriva Țării Românești, care avea ca scop înlocuirea lui Vlad Țepeș cu fratele său, Radu cel Frumos. În fața trupelor otomane, Vlad adoptă tactica pământului pârjolit, atrăgând forțele turcești spre interiorul țării, unde le macină prin hărțuieli neîntrerupte.

Legenda spune că Vlad Țepeș i-ar fi oferit lui Mehmed al II-lea o priveliște înspăimântătoare: craniile a peste 20000 de turci erau înfipte în țepe, pe trei kilometri. Această scenă a rămas în istorie sub denumirea de ”pădurea lui Țepeș”.

În noaptea de 16/17 iunie 1462, la Târgoviște, Vlad, împreună cu aproximativ 7000 de oșteni, atacă tabăra otomană cu scopul de a-l suprima pe sultan. Un ienicer de origine sârbă – Constantin Mihailovici din Ostrovița – participant la campanie a lăsat o relatare concludentă:

Totuși ne cuprinse o spaimă mare, deși voievodul român avea o oaste mică și peste tot eram cu grijă și ne îngropam în fiecare noapte cu șanțuri, totuși nu puteam fi siguri. Ne-au lovit într-o noapte încât au omorât oameni, cai, cămile, au omorât o sută de mii de turci (fie este o exagerare din partea autorului fie o eroare de copiere). Când toți turcii fugind din fața lor au venit la noi, la ieniceri, ienicerii i-au alungat de la dânșii, așa încât au făcut mare pagubă împăratului (sultanului).

Represaliile otomane au fost pe măsura frustrării lui Mehmed al II-lea:

Iar după aceea, a doua zi, au prins câteva sute de români și împăratul a poruncit ca pe toți să-i taie în două.

După ocuparea Târgoviștei, sultanul se retrage, lăsând în țară pe Radu cel Frumos, care, sprijinit de un detașament turcesc, este recunoscut ca domn de boieri. Țara Românească a reluat plata tributului.

Vlad Țepeș se retrage în Transilvania unde așteaptă ajutorul lui Matia Corvin, însă este arestat de acesta sub pretextul unei înțelegeri cu turcii și închis la Vișegrad. Pentru a-și justifica decizia în fața papei Pius al II-lea, de la care a primit bani pentru cruciada antiotomană, Matia Corvin a declanșat un adevărat război propagandistic, menit să-l înfățișeze pe domnul român ca pe un monstru de cruzime. Regele maghiar nu dorea să se angajeze în luptele antiotomane, fiind preocupat de confruntarea cu Frederic al III-lea de Habsburg.

Cu ajutorul lui Ștefan cel Mare și al lui Ștefan Bathory I de Ecsed, Vlad Țepeș îl alungă pe Laiotă Basarab și ocupă pentru a treia oară tronul Țării Românești, însă pentru o scurtă perioadă de timp (noiembrie 1476 – decembrie 1476).

A rămas cunoscut în istorie datorită spiritului său justițiar, care l-a determinat, de multe ori, să poruncească ca nelegiuiții să fie jupuiți, fierți, decapitați, orbiți, spânzurați, arși, prăjiți, îngropați de vii sau trași în țeapă. Îi plăcea, de asemenea, să taie nasuri, urechi, organe sexuale sau limba.

Nu se cunoaște cu exactitate cauza morții lui Vlad Țepeș. Istoricii sunt de părere că acesta a fost victima unui complot boieresc sau a murit în luptele cu turcii.