Vintilă Brătianu a fost cel de-al treilea fiu al lui Ion C. Brătianu, unul dintre prim-miniștrii României moderne. I-a avut frați pe Ionel Brătianu și Constantin Brătianu, oameni de seamă ai clasei politice românești din prima jumătate a veacului XX.

Vintilă s-a născut la data de 3 septembrie 1867. A urmat cursurile liceului ”Sf. Sava” din București; după aceea și-a continuat studiile la liceul Saint-Louis din Paris, respectiv Școala Centrală de Artă și Manufacturi, unde a obținut diploma în inginerie, în anul 1891. A fost de profesie economist și finanțist, însă s-a remarcat și ca om politic. A fost căsătorit cu Lia Stolojan, cu care a avut un singur copil, pe Vintilă Brătianu.

Întors în țară, ca inginer-șef a luat parte la construcția podului metalic de peste Dunăre, de la Fetești-Cernavodă. A fost primar al Capitalei vreme de 3 ani, din 1907 până în 1910. Începând cu anul următor a condus Banca Românească, al cărei inițiator a fost, până în 1927.

Alături de Ionel Brătianu, a contribuit la redactarea Manifestului-program al P.N.L. din 1911, printre principalele probleme regăsindu-se cea agrară, electorală și dezvoltarea industriei naționale.
Ca ofițer a luat parte la campania militară din Bulgaria, din vara lui 1913. A susținut necesitatea adoptării neutralității armate a României în cadrul Consiliului de Coroană din 21 iulie 1914.

După moartea fratelui său mai mare, Ionel, Vintilă Brătianu devine președintele Partidului Național Liberal. În timpul său, liberalii au luptat pentru apărarea actului de la 4 ianuarie 1926, promovând o aprigă campanie anticarlistă, susținând menținerea Regenței.

În ceea ce privește cariera politică a lui Vintilă Brătianu, se cuvine să amintim că acesta a ocupat funcții precum: secretar general la Finanțe (15 februarie 1901 – 2 septembrie 1902), ministru de Război (15 august – 11 decembrie 1916; 11 decembrie 1916 – 10 iulie 1917 și ad-interim 10-20 iulie 1917), ministru al Materialelor de Război (20 iulie 1917 – 26 ianuarie 1918), ministru de Finanțe (19 ianuarie 1922 – 27 martie 1926, 22 iunie – 24 noiembrie 1927), prim-ministru (24 noiembrie 1927 – 3 noiembrie 1928).

Vintilă Brătianu a fost principalul promotor al politicii ”prin noi înșine”, prin care susținea consolidarea capitalului românesc în fața celui străin. În acest sens a adoptat o serie de legi menite să asigure țării o coerență durabilă în plan economic, financiar și social.

În timpul guvernării sale, Vintilă s-a confruntat cu numeroase probleme, având de înfruntat campania dură a național-țărăniștilor, care urmăreau răsturnarea liberalilor prin aducerea în țară a fostului principe moștenitor Carol. În acest condiții, liberalii, cu ajutorul autorităților franceze și engleze, au reușit să dejoace planurile de reîntoarcere în țară ale lui Carol Caraiman. Cea mai importantă realizare a sa pe plan extern a fost semnarea Pactului Briand-Kellogg, un tratat multilateral de renunțare la război ca instrument al politicii naționale.

Vintilă Brătianu a decedat pe 22 decembrie 1930, în urma mai multor atacuri cerebrale survenite în ziua de 21 decembrie a aceluiași an. A fost înmormântat la moșia Florica, județul Argeș, alături de tatăl său și fratele său.

Vintilă Brătianu
Vintilă Brătianu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recomandări
You May Also Like
Grigore al II-lea Ghica
Citește

Grigore al II-lea Ghica

Grigore al II-lea Ghica a fost domn al Moldovei între anii 1726-1733, 1735-1741 și 1747-1748 și al Țării…
Sigismund Báthory
Citește

Sigismund Báthory

Sigismund Báthory, fiul lui Cristofor Báthory și al Elisabetei Bocksai, a fost principele Transilvaniei de trei ori, în…