Pricina emiterii preaslăvitului semn împărătesc […] este aceasta: Kara-Bogdan, care din vremurile vechi, era plin de omenie și supus […], neamânând nici o clipă îndatoririle sale de supunere, precum și dările stabilite prin firman, se supunea poruncilor mele și își plătea la timp, fără întârziere haraciul său, pe care îl fixasem. Dar, de la o vreme, șoaptele îndărătniciei diavolești vârâdnu-i în creier gândul de răscoală și de tulburare, el […] arătase îndrăzneală și ieșise din calea ascultării.
De aceea zelul pentru credința în Allah și efortul pentru cinstea împărăției se puseseră în mișcare. Astfel, din pricina mâniei mele, cu glorioasele mele oști, purtătoare de vijelie, am ruinat din rădăcină, ca uraganul, țara sa prosperă, […] și-i dădusem o pedeapsă strașnică cu viteaza mea mână nimicitoare.
Cu acest prilej, deșteptându-se din somnul neștiinței, el […] și-a plecat fața la pământ pentru slujire și s-a rugat, zicând astfel: ”Predându-mi, ca și mai înainte, grumazul meu la supunere și la ascultare, și, de asemenea, dublând haraciul meu, care, așa cum îmui fusese fixat, era în fiecare an de trei mii de florini frâncești, și făcându-l de șase mii de florini în fiecare an, am devenit prietenul prietenilor și dușmanul dușmanilor voștri.
De asemenea, neabătându-mă, ca și în zilele de altădată, cu nici un pas din calea cea dreaptă, sunt, din tată și moș, unul dintre slujitorii acestei Porți, înaltă ca cerul.
[…] De aceea, revărsându-se oceanul mărinimiei mele și marea bunăvoinței mele, l-am iertat pentru vina sa și am reînnoit tratatul. Și Allah cel milostiv și binevoitor a zis: ”Țineți-vă legământul; sunt răspunzători cei care își încalcă legământul!”.
De vreme ce, potrivit condițiilor amintite mai sus el va avea legături bune cu Poarta împărăției mele și va arăta ascultare, atunci, nici el, nici avutul său și nici țara sa nu vor fi atacate de mine, nici de sangeacbeii mei, nici de ceilalți supuși ai mei și, atâta timp cât, din partea lui se vor vedea fapte drepte, el se va bucura din partea mea de aceeași bunăvoință împărătească a mea și va fi ocrotit cu aceeași mărinimie împărătească a mea. Și l-am învredenicit cu acest ahidname, ca să-l aibă în mâna sa drept bunăvoință și ca pricină de încredere.
Sursa: Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001
2 comments
Acest document prezinta cu maxima elucidare un gest de marinimie si cinste de catre imparatul Kara-Bogdan catre supusii sai. Trebuie admirat pentru devotamentul sau, el intelegand ca adevaratele sale sarcini il legau de aceasta profunda constiinta de datorie, de respect fata de legile si obiceiurile oranduite de Allah. Documentul ofera, in acelasi timp, o imagine excelenta cu rigorile Vechiului Regat Otoman, care explica, pe de o parte, supunerea supusilor si, pe de alta parte, dreptatea de care s-a bucurat imparatul Kara-Bogdan. Este un text impresionant care merita sa fie citit si reluat.
Numai ca astea sunt cuvintele imparatului Mehmed el Fatih, Prealuminatul SUltan. “Imparatul” Kara-Bogdan este Domnul Moldovei.
Iar “Milostivirea imparateasca” si “bunavointa” PrealUminatului Padisah fata de “IMPARATUL” KARA-BOGDAN veneau dupa doua infrangeri usturatoare pentru SUblima Poarta (1475 si 1476).
E mai usor sa joci cartea bunavointei dupa ce ai mancat papara. De la Esop incoace se numeste “Vulpea si strugurii”.