Constantin Angelescu (1869-1948) a fost unul dintre cei mai însemnați oameni politici din România în perioada interbelică. A urmat studiile superioare la Facultatea de Medicină din Paris, unde și-a obținut și doctoratul. A revenit în țară în 1897, continuând să practice meseria de doctor. A fost președinte al Ateneului Român vreme de 24 de ani (1923-1947) și al Ligii culturale din 1941 până în 1947. În 1934, datorită activității sale, a fost numit membru de onoare al Academiei Române.
A făcut parte din Partidul Național Liberal, numărându-se în rândul ”bătrânilor liberali”, în frunte cu Ion I.C. Brătianu, Dinu Brătianu și alții. În guvernele liberale a ocupat portofoliile mai multor ministere, printre care: ministru al Lucrărilor Publice (ianuarie 1914 – decembrie 1916), al Cultelor și al Instrucțiunii (decembrie 1918 – septembrie 1919), al Instrucțiunii (ianuarie 1922 – martie 1926), al Instrucțiunii, Cultelor și Artelor (noiembrie 1933 – ianuarie 1934).
Angelescu a fost numit președinte al Consiliului de Miniștri, însă perioada petrecută a fost una scurtă (decembrie 1933 – ianuarie 1934). În același timp a fost și ministru al Instrucțiunii, Cultelor și Artelor. După această perioadă a mai ocupat portofoliile Ministerului Instrucțiunii, Cultelor și Artelor (ianuarie 1934 – noiembrie 1937) și al Educației naționale (noiembrie – decembrie 1937).
Din postura de ministru al Instrucțiunii Publice, Constantin Angelescu a întreprins o serie de măsuri menite să reorganizeze și să unifice învățământul românesc la nivelul României întregite. La data de 26 iulie 1924 a dat o lege prin care învățământul primar devea obligatoriu și gratuit pentru copiii cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani. Tot această lege prevedea împărțirea învățământului primar în două cicluri: ciclul elementar (clasele I-IV) și ciclul complementar (clasele V-VII). Pe 15 mai, Angelescu venea cu o nouă lege care privea reorganizarea învățământului secundar: liceul teoretic cuprindea șapte clase, cu două cicluri – ciclul inferior cu o perioadă de trei ani și ciclul superior cu o perioadă de patru ani. Reintroduce bacalaureatul, iar pentru admiterea la facultate era necesar un an preparator.
În toată această perioadă s-a construit un număr mare de școli. În anul școlar 1937/1938, în România funcționau aproximativ 17400 de școli, spre deosebire de anul 1918/1919, când existau doar 8000 de unități de învățământ.
Ajunge în fruntea guvernului după asasinarea lui Duca. Inițiază o serie de măsuri drastice împotriva legionarilor, introducând, printr-un decret regal, starea de asediu în cele mai mari orașe din România. Aproximativ 2000 de arestări au fost făcute în rândul legionarilor, însă foarte mulți dintre ei au fost puși în libertate din lipsa probelor. În 1934 a fost înlocuit din postura de președinte al Consiliului de Miniștri cu Gheorghe Tătărescu.
Marele om politic, doctorul Constantin Angelescu, a realizat și o bogată cercetare științifică, care s-a materializat în numeroase studii și articole, apreciate atât în țară, cât și în străinătate.
Sursa imaginii: aici
