Ștefan cel Mare, Atletul lui Hristos

Cosmin FLOREA28 noiembrie 2018

Ștefan cel Mare a fost domn al Moldovei între anii 1457-1504. A fost fiul voievodului Bogdan al II-lea, al cărui asociat la domnie fusese încă din timpul vieții. După uciderea tatălui său de către Petru Aron, Ștefan s-a refugiat în Transilvania, apoi în Țara Românească.

La 12 aprilie 1457, cu ajutorul vărului său, Vlad Țepeș, Ștefan reușește să-l învingă pe Petru Aron la Doljești. Pe plan intern, Ștefan și-a consolidat domnia, întărind puterea centrală. Astfel, i-a executat pe boierii trădători, cărora le-a confiscat pământurile, mărind domeniul domnesc. A susținut comerțul, acordând privilegii comerciale negustorilor străini, celor din Brașov (1458) și Liov (1460).

În politica externă, Ștefan a urmat tradiția înaintașilor săi, apropiindu-se de Polonia. În 1459 semnează tratatul de la Overchelăuți, recunoscând suzeranitatea regelui Poloniei. Acest tratat a fost reînnoit de două ori, în 1462 și 1468. În urma acestui tratat, Ștefan a primit din partea regelui polon cetatea Hotinului, iar pretendentul său la domnie, Petru Aron, a fost alungat din Polonia. Din cauza pericolului otoman, domnul Moldovei este nevoit să depună personal jurământul de credință regelui Cazimir al IV-lea, monarhul Poloniei, la Colomeea. Odată cu neutralitatea Poloniei în relațiile cu Imperiul Otoman, relațiile între domnul Moldovei și Coroana polonă se înrăutățesc. Așa se face că în 1490 Ștefan cel Mare ocupă Pocuția, în 1497 îi învinge pe poloni la Codrii Cosminului, iar în 1499 este încheiat tratatul de pace de la Hârlău, care înlătura suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei.

În ceea ce privește relațiile Moldovei cu Ungaria, acestea au fost tensionate încă din prima parte a domniei. După ocuparea cetății Chilia, în 1465, de către Ștefan, regele maghiar Matia Corvin a întreprins o expediție militară pe teritoriul Moldovei. În decembrie 1467 a avut loc bătălia de la Baia, în urma căreia Ștefan a reușit să elimine pretențiile de dominație ale lui Matia Corvin. La 12 iulie 1475, Ștefan semnează un tratat antiotoman cu Ungaria, reînnoit în 1489, în condițiile în care polonezii nu i-au acordat sprijin în bătălia de la Vaslui. În urma acestui tratat, Ștefan cel Mare a primit două cetăți în Transilvania, Ciceiul și Cetatea de Baltă.

Ștefan cel Mare a fost unul dintre adversarii de temut ai Porții. În 1473 domnul moldovean refuză să plătească tribut turcilor, atrăgând astfel mânia sultanului. În ianuarie 1475 este atacat de oastea otomană condusă de Suleyman pașa, însă reușește să-i învingă la Vaslui. În urma acestei victorii, papa Sixtus al IV-lea l-a numit ”Atlet al lui Hristos”. Voievodul Moldovei adresează o scrisoare monarhilor creștini, cerându-le ajutorul în fața musulmanilor, însă cererea sa rămâne fără răspuns.

Fragmente din scrisoarea lui Ștefan cel Mare adresată principilor europeni după lupta de la Vaslui:

Către coroana ungurească și către toate țările, în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi, Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți, și în fiecare zi se gândește cum ar putea să supună și să nimicească toată creștinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută mai sus-numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman-pașa begler-begul; împreună cu acesta se aflau toți curtenii sus-numitului turc și toate popoarele din Romania, și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan-beg, și Alibeg și Schender-beg și Grana-beg și Oșu-beg și Valtival-beg și Serefaga-beg, domnul din Sofia și Cusenra-beg și Piri-beg, fiul lui Isac-pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acești mai sus numiți erau toți căpitanii cei mari cu oștile lor.
Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul domnului Dumnezeul nostru atotputernic am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare, și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei noastre; pentru care lucru lăudat să fie domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre toate acestea, păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune și să vie, în luna mai, cu capul său și cu toată puterea sa împotriva noastră și să supună țara noastră, care e poarta creștinătății și pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă [a creștinătății], care e țara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de așa ceva – atunci toată creștinătatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri într–ajutor împotriva dușmanilor creștinătății, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulți potrivnici și din toate părțile are de lucru cu oamenii ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră făgăduim, pe credința noastră creștinească și cu jurământul domniei noastre, că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinătății, noi cu capul nostru. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu celui atotputernic noi i-am tăiat mâna cea dreaptă. Deci fiți gata, fără întârziere. Dată în Suceva, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.

În iulie 1476, turcii conduși de sultanul Mahomed al II-lea se impun în fața moldovenilor la Războieni. În 1480, între Moldova și Imperiul Otoman se închie un tratat de pace, nerespectat însă de Poartă, care ocupă în 1484 cetățile Chilia și Cetatea Albă. În anii 1486-1487 se încheie un nou tratat de pace, prin care Ștefan se angaja să reia plata tributului.

Ștefan a căutat să aibă domni fideli în Țara Românească. Astfel, impune la conducerea acestui stat domni precum Laiotă Basarab, Vlad Țepeș, Basarab cel Tânăr (Țepeluș), Vlad Călugărul.

Ștefan cel Mare a fost unul dintre cei mai importanți ctitori din spațiul românesc. Conform tradiției, Ștefan ar fi ridicat câte o biserică sau mănăstire după fiecare bătălie.

Personalitatea lui Ștefan cel Mare a fost cel mai bine redată de Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei:

Fost-au acestu Ștefan-vodă om nu mare de statu, mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omoriea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleaneșu și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vărea ca văzându-l ai săi, să nu se îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde biruia alții nu perdea nădejdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.

Domnul Moldovei moare la 2 iulie 1504, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Putna.

Ștefan cel Mare
Ștefan cel Mare
Sursa imaginii: aici

« Radu de la Afumați, fiul nelegitim al lui Radu cel Mare
Despot Vodă »

Ce mai citesc alții

1 comentariu Adaugă comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenele și condițiile acestui site.