Ștefan cel Mare
Ștefan cel Mare
Sursa imaginii: aici

Ștefan cel Mare a fost domn al Moldovei între anii 1457-1504. A fost fiul voievodului Bogdan al II-lea, al cărui asociat la domnie fusese încă din timpul vieții. După uciderea tatălui său de către Petru Aron, Ștefan s-a refugiat în Transilvania, apoi în Țara Românească.

La 12 aprilie 1457, cu ajutorul vărului său, Vlad Țepeș, Ștefan reușește să-l învingă pe Petru Aron la Doljești. Pe plan intern, Ștefan și-a consolidat domnia, întărind puterea centrală. Astfel, i-a executat pe boierii trădători, cărora le-a confiscat pământurile, mărind domeniul domnesc. A susținut comerțul, acordând privilegii comerciale negustorilor străini, celor din Brașov (1458) și Liov (1460).

În politica externă, Ștefan a urmat tradiția înaintașilor săi, apropiindu-se de Polonia. În 1459 semnează tratatul de la Overchelăuți, recunoscând suzeranitatea regelui Poloniei. Acest tratat a fost reînnoit de două ori, în 1462 și 1468. În urma acestui tratat, Ștefan a primit din partea regelui polon cetatea Hotinului, iar pretendentul său la domnie, Petru Aron, a fost alungat din Polonia. Din cauza pericolului otoman, domnul Moldovei este nevoit să depună personal jurământul de credință regelui Cazimir al IV-lea, monarhul Poloniei, la Colomeea. Odată cu neutralitatea Poloniei în relațiile cu Imperiul Otoman, relațiile între domnul Moldovei și Coroana polonă se înrăutățesc. Așa se face că în 1490 Ștefan cel Mare ocupă Pocuția, în 1497 îi învinge pe poloni la Codrii Cosminului, iar în 1499 este încheiat tratatul de pace de la Hârlău, care înlătura suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei.

În ceea ce privește relațiile Moldovei cu Ungaria, acestea au fost tensionate încă din prima parte a domniei. După ocuparea cetății Chilia, în 1465, de către Ștefan, regele maghiar Matia Corvin a întreprins o expediție militară pe teritoriul Moldovei. În decembrie 1467 a avut loc bătălia de la Baia, în urma căreia Ștefan a reușit să elimine pretențiile de dominație ale lui Matia Corvin. La 12 iulie 1475, Ștefan semnează un tratat antiotoman cu Ungaria, reînnoit în 1489, în condițiile în care polonezii nu i-au acordat sprijin în bătălia de la Vaslui. În urma acestui tratat, Ștefan cel Mare a primit două cetăți în Transilvania, Ciceiul și Cetatea de Baltă.

Ștefan cel Mare a fost unul dintre adversarii de temut ai Porții. În 1473 domnul moldovean refuză să plătească tribut turcilor, atrăgând astfel mânia sultanului. În ianuarie 1475 este atacat de oastea otomană condusă de Suleyman pașa, însă reușește să-i învingă la Vaslui. În urma acestei victorii, papa Sixtus al VI-lea l-a numit ”Atlet al lui Hristos”. Voievodul Moldovei adresează o scrisoare monarhilor creștini, cerându-le ajutorul în fața musulmanilor, însă cererea sa rămâne fără răspuns. În iulie 1476, turcii conduși de sultanul Mahomed al II-lea se impun în fața moldovenilor la Războieni. În 1480, între Moldova și Imperiul Otoman se închie un tratat de pace, nerespectat însă de Poartă, care ocupă în 1484 cetățile Chilia și Cetatea Albă. În anii 1486-1487 se încheie un nou tratat de pace, prin care Ștefan se angaja să reia plata tributului.

Ștefan a căutat să aibă domni fideli în Țara Românească. Astfel, impune la conducerea acestui stat domni precum Laiotă Basarab, Vlad Țepeș, Basarab cel Tânăr (Țepeluș), Vlad Călugărul.

Ștefan cel Mare a fost unul dintre cei mai importanți ctitori din spațiul românesc. Conform tradiției, Ștefan ar fi ridicat câte o biserică sau mănăstire după fiecare bătălie.

Domnul Moldovei moare la 2 iulie 1504, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Putna.

Rămâi alături de noi

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele articole.

Îți mulțumim că te-ai abonat.

Ceva este în neregulă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *