Spațiul românesc și politica de cruciadă târzie, de la Mircea cel Bătrân la Mihai Viteazul (clasa a VIII-a)

Cruciadele târzii

– sunt acțiuni militare purtate de voievozii români împotriva otomanilor
– cruciadele târzii s-au desfășurat între secolele XIV-XVI
– cauze: expansiunea Imperiului Otoman

Voievozi

Mircea cel Bătrân

– a fost domnul Țării Românești între anii 1386-1418
– a purtat numeroase războaie împotriva Imperiului Otoman: Rovine (1395 – victorie), cruciada de la Nicopole (1396 – înfrângere)
– a anexat Dobrogea în 1388-1389
– a fost primul voievod român care a plătit tribut turcilor (1417)
– a murit în 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Cozia

Citește: Mircea cel Bătrân, voievodul în timpul căruia Țara Românească a avut cea mai mare întindere teritorială

Alexandru cel Bun

– a fost domnul Moldovei între anii 1400-1432
– pentru a proteja Moldova de tendințele expansioniste ale Ungariei, a recunoscut suzeranitatea Poloniei
– a respins atacul otoman din 1420
– a murit în 1432, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Bistrița din județul Neamț

Citește: Alexandru cel Bun: domnul care a evitat împărțirea Moldovei între Polonia și Ungaria

Iancu de Hunedoara

– a fost voievodul Transilvaniei între anii 1441-1456
– a purtat numeroase bătălii împotriva turcilor: Campania cea lungă (1443-1444 – victorie), Cruciada de la Varna (1444 – înfrângere), bătălia de la Belgrad (1456 – victorie)
– a murit în 1456 din cauza ciumei, fiind înmormântat la Catedrala Catolică de la Alba Iulia, pe piatra funerară fiind scris ”s-a stins lumina lumii”

Citește: S-a stins lumina lumii: Iancu de Hunedoara

Vlad Țepeș

– a fost nepotul lui Mircea cel Bătrân
– a avut trei domnii în Țara Românească: 1448, 1456-1462, 1476
– a promovat o politică antiotomană: în noaptea de 16/17 iunie 1462 a organizat atacul de noapte de la Târgoviște, provocând mari pagube taberei otomane -> nu a reușit să fructifice victoria din cauza lipsei de ajutor din partea lui Matia Corvin -> se refugiază în Transilvania

Citește: Vlad Țepeș, unul dintre cei mai sângeroși voievozi din istoria Țării Românești

Ștefan cel Mare

– a fost domnul Moldovei între anii 1457-1504
– a purtat numeroase războaie împotriva vecinilor săi, cele mai multe îndreptate împotriva Imperiului Otoman (1475, la Vaslui – victorie; 1476, la Războieni – înfrângere), Ungariei (1467, la Baia – victorie) și Poloniei (1497 – Codrii Cosminului, victorie)
– pentru a beneficia de sprijin împotriva luptelor antiotomane, Ștefan cel Mare a recunoscut suzeranitatea Poloniei
– a murit în 1504, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Putna din județul Suceava

Citește: Ștefan cel Mare, Atletul lui Hristos

Mihai Viteazul

– a fost domnul Țării Românești între anii 1593-1601
– a promovat o politică antiotomană: a participat la numeroase bătălii îndreptate împotriva turcilor (1595, la Călugăreni și Giurgiu – victorii)
– a acționat împotriva voievozilor din Transilvania și Moldova atunci când aceștia încetau să mai promoveze o politică antiotomană -> a luptat împotriva acestora și a cucerit teritoriile: 1599 – bătălia de la Șelimbăr (Mihai Viteazul îl învinge pe Andrei Bathory și preia conducerea Transilvaniei), în martie 1600, domnul Țării Românești îl alungă pe Ieremia Movilă de pe tronul Moldovei -> are loc prima unire politică a Țărilor Române
– neavând susținere, Mihai Viteazul nu a reușit să mențină unitatea spațiului românesc, fiind asasinat în tabăra de lângă Turda la ordinul generalului Basta
– capul lui Mihai Viteazul a fost înmormântat la Mănăstirea Dealu, în timp ce trupul său a fost descoperit la mănăstirea Plăviceni de pe malul Oltului, după mai bine de 400 de ani de la asasinatul comis asupra sa

Citește: Mihai Viteazul, voievodul în timpul căruia a avut loc prima unire a Țărilor Române