Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii (clasa a XII-a)

Situația internațională între secolele XIV-XVIII

• Țările Române se aflau în vecinătatea unor puteri care promovau politici expansioniste: Polonia (în nord), Ungaria (în vest), Imperiul Bizantin, respectiv Imperiul Otoman (în sud)
• obiectivele domnilor: menținerea autonomiei și apărarea integrității teritoriale a spațiului românesc
• mijloace folosite pentru realizarea obiectivelor: diplomatice (tratate) și militare (războaie)
• conflictele dintre voievozii români și Imperiul Otoman erau asimetrice → în majoritatea cazurilor, strategia domnilor români era una defensivă
• tactici folosite de domnii români: pârjolirea pământului, otrăvirea fântânilor, alegerea unui loc propice pentru bătălia finală (mlaștini, păduri, erau evitate bătăliile în câmp deschis)
• au fost momente când voievozii români au beneficiat de ajutorul altor state creștine → creștinii urmăreau oprirea ofensivei otomane la linia Dunării → ”Cruciada Târzie”
• începând cu secolul al XVII-lea, acțiunile militare cad pe plan secund, lăsând locul acțiunilor diplomatice
• existența capitulațiilor (înțelegeri scrise între domnii români și sultani) → Țările Române își păstrau autonomia și instituțiile proprii, în schimbul recunoașterii suzeranității Imperiului Otoman
• când se aflau sub suzeranitatea Porții, Țările Române aveau următoarele obligații economice față de aceasta:
  – tribut / haraci (sumă de bani plătită în schimbul păcii)
  – peșcheș (cadouri pentru sultan și pentru marii dregători)
  – mucarer (mic sau mare – firma de reînnoire a domniei sau de confirmare a domnului)
  – aprovizionarea cu produse (cai, vite, oi, pește, miere, cereale, lemn etc.)

Principalele evenimente care au influențat politica externă a voievozilor români

– 1526: bătălia de la Mohacs → Ungaria este înfrântă de Imperiul Otoman
– 1541: Ungaria este transformată în pașalâc, iar Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană
– 1683: asediul Vienei → Imperiul Otoman eșuează în fața Imperiului Habsburgic
– 1699: tratatul de la Karlowitz → Imperiul Otoman pierde Transilvania în favoarea Austriei
– 1711: instaurarea regimului fanariot în Moldova (ultimul domn pământean a fost Dimitrie Cantemir)
– 1716: instaurarea regimului fanariot în Țara Românească (ultimul domn pământean a fost Ștefan Cantacuzino)

Relațiile Țărilor Române cu puterile vecine în secolele XIV-XV

Citește: Nicolae Alexandru, primul voievod român care a participat la luptele antiotomane

Mircea cel Bătrân

– a domnit în Țara Românească între anii 1386-1418
– a promovat o politică antimaghiară / antiotomană
– a murit în 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Cozia

Acțiuni diplomatice

– are relații bune cu Petru al II-lea, voievodul Moldovei
– 10 decembrie 1389: Radom → Mircea încheie un tratat antimaghiar cu Vladislav al II-lea Jagiello, regele Poloniei
– 20 ianuarie 1390: → reînnoirea tratatului munteano-polon de la Radom
– 7 martie 1395: Brașov → tratat antiotoman încheiat între Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (primul document antiotoman din istoria românilor) → lui Mircea cel Bătrân îi era recunoscută autoritatea asupra Amlașului, Făgărașului și Banatului de Severin
– 1403: reînnoiește alianța cu Polonia
– 1406: reînnoiește alianța antiotomană cu Ungaria
– 1403: Mircea îl susține pe Musa, fiul lui Baiazid → acesta ajunge sultan și îi acordă lui Mircea numeroase beneficii
– 1413: Musa este înfrânt de fratele său Mahomed I → Mircea a sprijinit noi pretendenți împotriva sultanului, dar au fost înfrânți
– 1417: Imperiul Otoman ocupă Dobrogea → Mircea cel Bătrân începe să plătească tribut (a fost primul voievod din spațiul românesc care a plătit tribut turcilor)

Acțiuni militare

– 1388-1389: turcii ajung la linia Dunării → exista pericolul ca Dobrogea să intre sub stăpânire otomană → Mircea cel Bătrân anexează Dobrogea
– 1388-1389: Mircea cel Bătrân ocupă Amlașul, Făgărașul și Banatul de Severin
– 1389: Mircea cel Bătrân trimite un corp de oaste în sprijinul cneazului Lazăr al Serbiei în lupta de la Kossovopolje împotriva otomanilor
– 1391: o oaste otomană devastează o parte a Țării Românești
– 1394/1395: bătălia de la Rovine → Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid, sultanul otoman

Bătălia de la Rovine a fost redată de cronicarul Mihail Moxa:

”Și fu război mare, câtu se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulțimea săgetelor, și mai pierdu Baiazit oastea lui cu totul, iar pașii și voevozii periră toți […]. Așa de se vărsa sânge mult, cât era văile crunte, deci se săre Baiazit și fugi de trecu Dunărea.”

– 17 mai 1395: confruntarea munteano-otomană de la Craiova → Mircea este părăsit de o parte a boierimii, fiind nevoit să-și împartă tronul cu Vlad I Uzurpatorul → au domnit vreme de doi ani împreună
– 1396: cruciada de la Nicopole → creștinii sunt înfrânți de turci
– 1396/1397: cu ajutorul lui Stibor de Stiboricz, voievodul Transilvaniei, Mircea cel Bătrân îl înlătură de la domnie pe Vlad I
– 1400: pătrunde în Moldova, îl alungă pe Iuga și-l înscăunează domn pe Alexandru cel Bun
– 1402: bătălia de la Ankara → Baiazid este luat în captivitate de către Timur Lenk, conducătorul mongolilor → Baiazid moare în 1403 → fiii săi se luptă pentru tron

Alexandru cel Bun

– a fost domnul Moldovei între anii 1400-1432
– a promovat o politică externă de echilibru, reușind să mențină autonomia țării

Acțiuni diplomatice

– 12 martie 1402: Alexandru cel Bun recunoaște suzeranitatea regelui Poloniei, Vladislav al II-lea Jagiello
– 1 august 1404: Camenița → Alexandru cel Bun depune personal jurământul de vasalitate față de Vladislav al II-lea Jagiello
– 6 octombrie 1407: Liov → Alexandru cel Bun repetă jurământul de vasalitate față de regele polon
– 25 mai 1411: Roman → tratat de alianță încheiat între Moldova și Polonia
– 1415: reînnoirea tratatului de alianță moldo-polon
– 15 martie 1412 → Lublau → Ungaria și Polonia încheie o înțelegere antiotomană → Moldova urma să fie împărțită între cele două puteri dacă nu lua parte la luptele comune îndreptate împotriva turcilor
– 1419: reînnoirea tratatului de alianță moldo-polon

Acțiuni militare

– 1400: cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân, preia tronul Moldovei de la fratele său Iuga
– 1410: Grunwald → oastea moldavă împreună cu armata polonă îi înving pe cavalerii teutoni → pe lângă ajutorul militar, Alexandru i-a acordat lui Vladislav al II-lea Jagiello și ajutor bănesc → drept răsplată, primește din partea acestuia Pocuția
– 1420: Alexandru respinge primul atac otoman asupra Moldovei
– 1422: Marienburg → forțele moldo-polone îi înving pe cavalerii teutoni
– 1431: Alexandru cel Bun îl ajută pe Alexandru Aldea să ocupe tronul Țării Românești, înlăturându-l astfel pe Dan al II-lea

Iancu de Hunedoara

• a deținut următoarele funcții:
  – voievod al Transilvaniei: (1441-1446, 1448)
  – guvernator al Ungariei (1446-1453)
  – căpitan suprem al Ungariei (1453-1456)
• a promovat o politică antiotomană
• a murit în 1456, de ciumă, în tabăra de la Zemun, fiind înmormântat în catedrala catolică din Alba Iulia

Acțiuni diplomatice

– 1444: pacea de la Seghedin → conflictele cu turcii încetau vreme de zece ani, iar unele teritorii creștine erau eliberate
– 1451: tratat de pace încheiat între Iancu de Hunedoara și Imperiul Otoman → 1453: noul sultan Mahomed al II-lea cucerește Constantinopolul → dispare Imperiul Bizantin

Acțiuni militare

– 1441: în Serbia → Iancu învinge trupele otomane conduse de Ishak, bey-ul de Semendria
– 1442: pe Ialomița → Iancu obține victoria în fața turcilor
– 1443-1444: Campania cea lungă → cu ajutorul despotului sârb Gheorghe Brancovici și a domnului muntean Vlad Dracul, Iancu obține victorii la Melstica, Kunovica → turcii cer pace → pacea de la Seghedin
– 1444: cruciada de la Varna → Vladislav I, regele Poloniei și al Ungariei rupe pacea → trupele creștine sunt înfrânte de cele otomane
– 1448: bătălia de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) → deși a avut sprijinul lui Skanderberg (un conducător albanez), Iancu eșuează în fața trupelor conduse de sultanul Murad al II-lea
– 1456: asediul Belgradului → Iancu respinge atacul otomanilor

Vlad Țepeș

– a fost fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân
– a avut trei domnii în Țara Românească (1448, 1456-1462, 1476)
– a promovat o politică antiotomană

Acțiuni diplomatice

– 1459: refuză plata tributului
– 1460: încheie o alianță antiotomană cu Ungaria

Acțiuni militare

– 1448: profită de absența domnului muntean Vladislav al II-lea și ocupă tronul Țării Românești
– 1456: ocupă tronul Țării Românești cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara
– 1457: îl ajută pe Ștefan cel Mare să ocupe tronul Moldovei
– 1458: îl ajută pe Matia Corvin să devină regele Ungariei
– iarna anilor 1461/1462: atacă garnizoanele otomane de la gurile Dunării: Silistra, Hârșova, Turtucaia, Novigrad, Rahova
– 16/17 iunie 1462: atacul de noapte de la Târgoviște → armatele domnului muntean, îmbrăcate în haine turcești, au atacat tabăra otomană → victoria nu a putut fi fructificată, deoarece Vlad Țepeș nu a primit ajutorul cuvenit din partea regelui maghiar → se retrage în Transilvania, fiind închis de Matia Corvin la Vișegrad → Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, este pus domn de către turci în Țara Românească

Ștefan cel Mare

– a fost fiul lui Bogdan al II-lea și nepotul lui Alexandru cel Bun
– a fost asociat la domnie încă din timpului lui Bogdan al II-lea (1450-1451)
– a domnit în Moldova (1457-1504)
– a promovat o politică antiotomană, antimaghiară și antipolonă
– a murit în 1504, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Putna
– a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992 → Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (sărbătorit la 2 iulie)

Acțiuni diplomatice

– 1459: Overchelăuți → Ștefan recunoaște suzeranitatea regelui polon → primește Hotinul în schimb (1462), iar Petru Aron era alungat din Polonia (se refugiază în Ungaria)
– 1473: refuză plata tributului
– 1475: tratat de alianță antiotomană încheiat între Moldova și Ungaria
– 1480: tratat de pace între Moldova și Imperiul Otoman
– 1485: Colomeea → Ștefan depune personal jurământul de credință regelui polon Cazimir al IV-lea
– 1486-1487: Ștefan încheie un nou tratat de pace cu turcii → reia plata tributului
– 1489: a fost reînnoit tratatul de alianță antiotomană încheiat cu Ungaria → Ștefan primește în schimb Ciceiul și Cetatea de Baltă (ambele în Transilvania)
– 1499: tratatul de la Hârlău → suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei era înlăturată

Acțiuni militare

– 12 aprilie 1457: bătălia de la Doljești → cu ajutorul lui Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare îl învinge pe Petru Aron și devine domn al Moldovei
– 1465: anexează cetatea Chilia de la maghiari
– 1467: bătălia de la Baia → Ștefan cel Mare îl învinge pe Matia Corvin, regele Ungariei
– 1471: bătălia de la Soci → Ștefan cel Mare îl învinge pe Radu cel Frumos
– 1473: Ștefan pătrunde în Țara Românească și-l pune domn pe Laiotă Basarab
– 10 ianuarie 1475: bătălia de la Vaslui (Podul Înalt) → Ștefan cel Mare îi învinge pe turcii conduși de Suleyman pașa → Ștefan cere ajutorul principilor europeni, însă fără succes
– 1476: Ștefan pătrunde în Țara Românească și-l înlocuiește pe Laiotă Basarab cu Vlad Țepeș
– 1476: bătălia de la Războieni (Valea Albă) → Ștefan cel Mare este învins de otomani
– 1484: otomanii ocupă Chilia și Cetatea Albă
– 1490: Ștefan ocupă Pocuția (teritoriu care aparținea Poloniei)
– 1497: Codrii Cosminului → Ștefan cel Mare îi învinge pe polonezii conduși de Ioan Albert

Relațiile Țărilor Române cu puterile vecine în secolele XVI-XVIII

Mihai Viteazul

– a fost primul voievod care a unit cele trei Țări Române
– a fost domnul Țării Românești între anii 1593-1601
– a fost principele Transilvaniei între anii 1599-1600
– a fost domnul Moldovei în 1600
– a obținut scaunul domnesc cu ajutor turcesc
– a promovat o politică antiotomană
– fiind decapitat, capul i-a fost dus la Mănăstirea Dealu

Acțiuni diplomatice

– 20 mai 1595: Alba Iulia → Mihai recunoaște suzeranitatea lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei → Biserica Ortodoxă din Transilvania intra sub jurisdicția mitropolitului Țării Românești
– 1596: tratat de pace între Țara Românească și Imperiul Otoman
– 9/19 iunie 1598: Târgoviște → tratat de alianță antiotomană între Mihai Viteazul și Rudolf al II-lea Habsburg, împăratul Imperiului Habsburgic
– după ce a pierdut cele trei Țări Române, Mihai Viteazul a mers la Praga pentru a cere ajutor împăratului Rudolf al II-lea → după ce nobilimea maghiară l-a alungat pe generalul Basta și l-au repus pe Sigismund Bathory în fruntea Transilvaniei, împăratul austriac hotărăște să-l ajute pe Mihai, ordonându-i generalului Basta să colaboreze cu el pentru alungarea principelui Bathory

Acțiuni militare

– 13 noiembrie 1594: a lichidat forțele otomane și creditorii turco-levantini din București
– decembrie 1594 – ianuarie 1595: atacă cetățile ocupate de turci → Giurgiu, Cetatea de Floci, Hârșova, Silistra
– ianuarie 1595: Mihai îi învinge pe tătari la Putineiu și Stănești
– 13/23 august 1595: Călugăreni → Mihai Viteazul îl învinge pe Sinan pașa
– 25 octombrie 1595: Giurgiu → Mihai îi învinge pe otomani
– 1596: Mihai îi învinge pe turci la Plevna, Sofia, Vidin și Babadag
– 18/28 octombrie 1598: Șelimbăr → Mihai Viteazul îl învinge pe Andrei Bathory → ocupă Transilvania
– martie 1600: Mihai Viteazul îl alungă pe Ieremia Movilă din fruntea Moldovei pe care o ocupă → prima unire politică a celor trei Țări Române
– 18/28 septembrie 1600: Mirăslău → nobilimea maghiară din Transilvania împreună cu generalul Basta îl înving pe Mihai → Mihai pierde Transilvania
– octombrie 1600: hatmanul polon Jan Zamoyski pătrunde în Moldova și-l repune domn pe Ieremia Movilă → își continuă drumul în Țara Românească
– octombrie 1600: Mihai Viteazul este învins de către polonezi la Bucov și Curtea de Argeș → este părăsit de boieri, care i se supun lui Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă → Mihai Viteazul pierde toate cele trei Țări Române
– 3/13 august 1601: Guruslău → Mihai și Basta îl înving pe Sigismund Bathory
– august 1601: boierii munteni îl alungă pe Simion Movilă și-l recunosc domn pe Mihai Viteazul → exista șansa ca Mihai să readucă Transilvania sub ascultarea sa
– 9/19 august 1601: tabăra de lângă Turda → Mihai Viteazul este asasinat din ordinul generalului Basta, care avea acordul Curții de la Viena

Citește: Baba Novac, eroul popoarelor balcanice, care s-a împotrivit turcilor

Gabriel Bethlen

– a fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629
– a promovat o politică antihabsburgică, deoarece dorea să obțină coroana Ungariei
– a urmărit realizarea unui regat protestant al Daciei prin unirea Țărilor Române, încercând să-i convertească pe românii ortodocși la protestantism
– a murit în 1629

Acțiuni diplomatice

– a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești și Moldovei, Radu Mihnea și Ștefan Tomșa al II-lea

Acțiuni militare

– i-a ajutat pe turci în luptele cu polonezii
– s-a implicat în Războiul de 30 de ani, luptând împotriva Austriei

Gheorghe Rákóczi I

– a fost principele Transilvaniei între anii 1630-1648
– a promovat o politică antihabsburgică și antiotomană
– a încercat să constituie o ligă antiotomană formată din Țările Române și Polonia, însă proiectul a eșuat din cauza politicii filoturce promovate de Seimul polonez
– a murit în 1648

Acțiuni diplomatice

– a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești și Moldovei, Matei Basarab și Vasile Lupu
– a participat la încheierea păci din Westfalia în 1648 → Transilvania și-a mărit prestigiul pe plan extern

Acțiuni militare

– l-a ajutat pe Matei Basarab să ocupe tronul Țării Românești
– s-a implicat în Războiul de 30 de ani, luptând împotriva Imperiului Habsburgic

Gheorghe Rákóczi al II-lea

– a fost principele Transilvaniei între anii 16648-1660
– a încercat să cucerească Polonia
– a promovat o politică antiotomană
– a murit în 1660

Acțiuni diplomatice

– a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești (Matei Basarab, Constantin Șerban și Mihnea al III-lea) și Moldovei (Gheorghe Ștefan)

Acțiuni militare

– l-a ajutat pe Gheorghe Ștefan să obțină tronul Moldovei, detronându-l pe Vasile Lupu
– a atacat Polonia, însă nu a reușit să se impună
– a luptat împotriva Imperiului Otoman, fiind învins de aceștia în bătălia de la Gilău-Florești

Șerban Cantacuzino

– a fost domnul Țării Românești între anii 1678-1688
– a promovat o politică externă de echilibru
– urmărea alungarea turcilor din Europa și refacerea Imperiului Bizantin al cărui tron voia să-l ocupe
– a murit în 1688

Acțiuni diplomatice

– a încheiat un tratat de alianță cu principele Transilvaniei, Mihály Apafi
– a purtat tratative cu Imperiul Habsburgic, Polonia și Rusia

Constantin Brâncoveanu

– a fost domnul Țării Românești între anii 1688-1714
– a promovat o politică externă de echilibru, oscilând între Imperiul Otoman, Austria și Rusia
– a murit în 1714

Acțiuni diplomatice

– a purtat tratative cu regele Poloniei, însă nu s-au finalizat
– a contribuit la instalarea ginerelui său, Gheorghe Duca, pe tronul Moldovei
– 1709: încheierea unei convenții secrete cu Rusia, prin care voievodul muntean se obliga să-l sprijine pe țar cu un corp de oaste de 20.000 de oameni în eventualitatea unui conflict cu turcii

Acțiuni militare

– 11 august 1690: Zărnești → Constantin Brâncoveanu îi învinge pe austrieci
– 1710-1711: război ruso-turc → Constantin Brâncoveanu a adoptat o politică de expectativă → a fost trădat de spătarul Toma Cantacuzino, comandantul cavaleriei muntene, care a trecut de partea rușilor → Imperiul Otoman a învins → Constantin Brâncoveanu a fost mazilit și decapitat

Dimitrie Cantemir

– a avut două domnii în Moldova: martie – aprilie 1693 și 1710-1711
– a promovat o politică antiotomană
– a urmărit ocuparea tronului Țării Românești
– a murit în 1723

Acțiuni diplomatice

– 13 aprilie 1711: Luțk → tratat antiotoman încheiat cu Rusia

Acțiuni militare

– 1710-1711: război ruso-turc → Dimitrie Cantemir sprijină Rusia → trupele moldo-ruse sunt înfrânte de turci în bătălia de la Stănilești (18-22 iulie 1711)

Principatele Române ca miză a problemei orientale

problema (criza) orientală = încercarea Marilor Puteri europene de a împărți (Austria, Rusia) sau de a menține (Franța, Anglia) Imperiul Otoman (care devenise ”omul bolnav” al Europei)

Cauzele crizei orientale

1683: cel de-al doilea asediu asupra Vienei finalizat cu înfrângerea turcilor de către austrieci

politica expansionistă promovată de Rusia, care se declara apărătoarea ortodoxiei (panortodoxism) și a slavilor (panslavism) din Balcani

politica expansionistă promovată de Imperiul Habsburgic

luptele de eliberare națională duse de popoarele aflate sub stăpânire otomană

Conflicte

• 1710-1711: războiul ruso-turc
  Cauze: politica expansionistă a Rusiei
  Bătălii: în Moldova (Stănilești – 18-22 iulie 1711)
  Urmări: turcii au învins → pacea de la Vadu Hușilor → Rusia pierdea cetatea Azov, iar în Moldova era instaurat regimul fanariot prin numirea lui Nicolae Mavrocordat
• 1716-1718: războiul austro-turc
  Cauze: turcii voiau modificarea tratatului de la Karlowitz din 1699, care prevedea cedarea Ungariei și Transilvaniei în favoarea habsburgilor
  Bătălii: în Serbia, Transilvania, Țara Românească
  Urmări: austriecii au învins → s-a încheiat pacea de la Passarowitz (iulie 1718) → Imperiul Otoman ceda austriecilor Belgradul, Banatul Timișoarei și Oltenia
• 1735/1736-1739: războiul ruso-austro-turc
  Cauze: raidurile tătărești în Ucraina
  Bătălii: în Crimeea, Moldova, Țara Românească, Balcani
  Urmări: turcii au învins → pacea de la Belgrad (septembrie 1739) → Austria ceda Porții Oltenia și Banatul Timișoarei, iar Rusia renunța la dreptul de a deține nave de război în Marea Neagră și în Marea Azovului
• 1768-1774: războiul ruso-turc
  Cauze: masacrul comis de cazaci, aliații rușilor, în Balta
  Bătălii: în Ucraina, Siria, Egipt
  Urmări: rușii au învins → pacea de la Kuciuk-Kainargi (iulie 1774) → Imperiul Otoman pierde Hanatul Crimeii, care devine independent, urmând a fi anexat de Rusia în 1783; în 1775 Austria anexează nordul Moldovei (Bucovina)
• 1787-1791/1792: războiul austro-ruso-turc
  Cauze: dorința turcilor de a recupera Crimeea
  Bătălii: în Crimeea, Moldova, Țara Românească, Balcani
  Urmări: austriecii au fost învinși → pacea de la Șistov (august 1791) → austriecii au renunțat la teritoriile cucerite cu excepția Orșovei; rușii au învins → pacea de la Iași (ianuarie 1792) → turcii recunosc anexarea Crimeii de către Rusia, care primește și teritoriul dintre Bug și Nistru
• 1806-1812: războiul ruso-turc
  Cauze: schimbarea domnilor fanarioți rusofili din Moldova și Țara Românească, ocuparea Țărilor Române de trupele țariste
  Bătălii: la N și S de Dunăre
  Urmări: rușii au învins → pacea de la București (mai 1812) → Rusia a obținut Basarabia (teritoriul dintre Prut și Nistru)
• 1828-1829: războiul ruso-turc
  Cauze: Poarta nu a respectat prevederile convenției de la Akkerman din 1826: principatele române reveneau la domniile pământene, armata otomană se retrăgea din principate
  Bătălii: în Moldova, Țara Românească (Brăila), Balcani, Caucaz
  Urmări: rușii au învins → tratatul de la Adrianopol (septembrie 1829) → Rusia devine putere protectoare a Țărilor Române

Surse

• Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001
• Dan Berindei, Istoria românilor din paleolitic până în 2008. Cronologie, Editura Cartex 2000, București, 2008
• Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2011
• Ioan-Aurel Pop, Istoria românilor, Editura Litera, București, 2011
• Keith Hitchins, Scurtă istorie a României, Traducere de Lucia Popovici, Editura Polirom, 2015
• Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Corint Educațional, București, 2014
• Vasile Mărculeț (coordonator), Evul Mediu Românesc. Dicționar biografic, Editura Meronia, București, 2010