Poți ajuta la dezvoltarea site-ului, cumpărând prin intermediul link-urilor de afiliere de pe eMAG, Cărturești, Libris, Cartepedia sau Elefant.

Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile Modernității

www.istorie-romaneasca.ro
28 ianuarie 2021Nici un comentariu

Situația internațională între secolele XIV-XVIII

  • Țările Române se aflau în vecinătatea unor puteri care promovau politici expansioniste: Polonia (în nord), Ungaria (în vest), Imperiul Bizantin, respectiv Imperiul Otoman (în sud)
  • obiectivele domnilor: menținerea autonomiei și apărarea integrității teritoriale a spațiului românesc
  • mijloace folosite pentru realizarea obiectivelor: diplomatice (tratate) și militare (războaie)
  • conflictele dintre voievozii români și Imperiul Otoman erau asimetrice → în majoritatea cazurilor, strategia domnilor români era una defensivă
  • tactici folosite de domnii români: pârjolirea pământului, otrăvirea fântânilor, alegerea unui loc propice pentru bătălia finală (mlaștini, păduri, erau evitate bătăliile în câmp deschis)
  • au fost momente când voievozii români au beneficiat de ajutorul altor state creștine → creștinii urmăreau oprirea ofensivei otomane la linia Dunării → ”Cruciada Târzie”
  • începând cu secolul al XVII-lea, acțiunile militare cad pe plan secund, lăsând locul acțiunilor diplomatice
  • existența capitulațiilor (înțelegeri scrise între domnii români și sultani) → Țările Române își păstrau autonomia și instituțiile proprii, în schimbul recunoașterii suzeranității Imperiului Otoman
  • când se aflau sub suzeranitatea Porții, Țările Române aveau următoarele obligații economice față de aceasta:
    – tribut / haraci (sumă de bani plătită în schimbul păcii)
    – peșcheș (cadouri pentru sultan și pentru marii dregători)
    – mucarer (mic sau mare – firma de reînnoire a domniei sau de confirmare a domnului)
    – aprovizionarea cu produse (cai, vite, oi, pește, miere, cereale, lemn etc.)

Principalele evenimente care au influențat politica externă a voievozilor români

– 1526: bătălia de la Mohacs → Ungaria este înfrântă de Imperiul Otoman
– 1541: Ungaria este transformată în pașalâc, iar Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană
– 1683: asediul Vienei → Imperiul Otoman eșuează în fața Imperiului Habsburgic
– 1699: tratatul de la Karlowitz → Imperiul Otoman pierde Transilvania în favoarea Austriei
– 1711: instaurarea regimului fanariot în Moldova (ultimul domn pământean a fost Dimitrie Cantemir)
– 1716: instaurarea regimului fanariot în Țara Românească (ultimul domn pământean a fost Ștefan Cantacuzino)

Relațiile Țărilor Române cu puterile vecine în secolele XIV-XV

Citește: Nicolae Alexandru, primul voievod român care a participat la luptele antiotomane

Mircea cel Bătrân

  • a domnit în Țara Românească între anii 1386-1418
  • a promovat o politică antimaghiară / antiotomană
  • are relații bune cu Petru al II-lea, voievodul Moldovei
  • – 1388-1389: turcii ajung la linia Dunării → exista pericolul ca Dobrogea să intre sub stăpânire otomană → Mircea cel Bătrân anexează Dobrogea
    – 1388-1389: Mircea cel Bătrân ocupă Amlașul, Făgărașul și Banatul de Severin
    – 1389: Mircea cel Bătrân trimite un corp de oaste în sprijinul cneazului Lazăr al Serbiei în lupta de la Kossovopolje împotriva otomanilor
    10 decembrie 1389: Radom → Mircea încheie un tratat antimaghiar cu Vladislav al II-lea Jagiello, regele Poloniei
    20 ianuarie 1390: → reînnoirea tratatului munteano-polon de la Radom
    – 1391: o oaste otomană devastează o parte a Țării Românești
    – 1394/1395: bătălia de la Rovine → Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid, sultanul otoman

    Bătălia de la Rovine a fost redată de cronicarul Mihail Moxa:

    ”Și fu război mare, câtu se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulțimea săgetelor, și mai pierdu Baiazit oastea lui cu totul, iar pașii și voevozii periră toți […]. Așa de se vărsa sânge mult, cât era văile crunte, deci se săre Baiazit și fugi de trecu Dunărea.”

    7 martie 1395: Brașov → tratat antiotoman încheiat între Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (primul document antiotoman din istoria românilor) → lui Mircea cel Bătrân îi era recunoscută autoritatea asupra Amlașului, Făgărașului și Banatului de Severin
    17 mai 1395: confruntarea munteano-otomană de la Craiova → Mircea este părăsit de o parte a boierimii, fiind nevoit să-și împartă tronul cu Vlad I Uzurpatorul → au domnit vreme de doi ani împreună
    – 1396: cruciada de la Nicopole → creștinii sunt înfrânți de turci
    – 1396/1397: cu ajutorul lui Stibor de Stiboricz, voievodul Transilvaniei, Mircea cel Bătrân îl înlătură de la domnie pe Vlad I
    – 1400: pătrunde în Moldova, îl alungă pe Iuga și-l înscăunează domn pe Alexandru cel Bun
    – 1402: bătălia de la Ankara → Baiazid este luat în captivitate de către Timur Lenk, conducătorul mongolilor → Baiazid moare în 1403 → fiii săi se luptă pentru tron
    – 1403: reînnoiește alianța cu Polonia
    – 1403: Mircea îl susține pe Musa, fiul lui Baiazid → acesta ajunge sultan și îi acordă lui Mircea numeroase beneficii
    – 1406: reînnoiește alianța antiotomană cu Ungaria
    – 1413: Musa este înfrânt de fratele său Mahomed I → Mircea a sprijinit noi pretendenți împotriva sultanului, dar au fost înfrânți
    – 1417: Imperiul Otoman ocupă Dobrogea → Mircea cel Bătrân începe să plătească tribut (a fost primul voievod din spațiul românesc care a plătit tribut turcilor)
    – a murit în 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Cozia


    Alexandru cel Bun

  • a fost domnul Moldovei între anii 1400-1432
  • a promovat o politică externă de echilibru, reușind să mențină autonomia țării
  • – 1400: cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân, preia tronul Moldovei de la fratele său Iuga
    12 martie 1402: Alexandru cel Bun recunoaște suzeranitatea regelui Poloniei, Vladislav al II-lea Jagiello
    1 august 1404: Camenița → Alexandru cel Bun depune personal jurământul de vasalitate față de Vladislav al II-lea Jagiello
    6 octombrie 1407: Liov → Alexandru cel Bun repetă jurământul de vasalitate față de regele polon
    – 1410: bătălia de la Grunwald → oastea moldavă împreună cu armata polonă îi înving pe cavalerii teutoni → pe lângă ajutorul militar, Alexandru i-a acordat lui Vladislav al II-lea Jagiello și ajutor bănesc → drept răsplată, primește din partea acestuia Pocuția
    25 mai 1411: Roman → tratat de alianță încheiat între Moldova și Polonia
    15 martie 1412 → Lublau → Ungaria și Polonia încheie o înțelegere antiotomană → Moldova urma să fie împărțită între cele două puteri dacă nu lua parte la acțiune
    – 1415: reînnoirea tratatului de alianță moldo-polon
    – 1419: reînnoirea tratatului de alianță moldo-polon
    – 1420: Alexandru respinge primul atac otoman asupra Moldovei
    – 1422: bătălia de la Marienburg → forțele moldo-polone îi înving pe cavalerii teutoni
    – 1431: Alexandru cel Bun îl ajută pe Alexandru Aldea să ocupe tronul Țării Românești, înlăturându-l astfel pe Dan al II-lea


    Iancu de Hunedoara

  • a deținut următoarele funcții:
    – voievod al Transilvaniei: (1441-1446, 1448)
    – guvernator al Ungariei (1446-1453)
    – căpitan suprem al Ungariei (1453-1456)
  • a promovat o politică antiotomană
  • – 1441: în Serbia → Iancu învinge trupele otomane conduse de Ishak, bey-ul de Semendria
    – 1442: bătălia de pe Ialomița → Iancu obține victoria în fața turcilor
    – 1443-1444: Campania cea lungă → cu ajutorul despotului sârb Gheorghe Brancovici și a domnului muntean Vlad Dracul, Iancu obține victorii la Melstica, Kunovica → turcii cer pace
    – 1444: pacea de la Seghedin → conflictele dintre creștini și turci încetau vreme de zece ani, iar unele teritorii creștine erau eliberate
    – 1444: cruciada de la Varna → Vladislav I, regele Poloniei și al Ungariei rupe pacea → trupele creștine sunt înfrânte de cele otomane
    – 1448: bătălia de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) → deși a avut sprijinul lui Skanderberg (un conducător albanez), Iancu eșuează în fața trupelor conduse de sultanul Murad al II-lea
    – 1451: tratat de pace încheiat între Iancu de Hunedoara și Imperiul Otoman → 1453: noul sultan Mahomed al II-lea cucerește Constantinopolul → dispare Imperiul Bizantin
    – 1456: asediul Belgradului → Iancu respinge atacul otomanilor
    – a murit în 1456, de ciumă, în tabăra de la Zemun, fiind înmormântat în catedrala catolică din Alba Iulia


    Vlad Țepeș

  • a fost fiul lui Vlad Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân
  • a avut trei domnii în Țara Românească (1448, 1456-1462, 1476)
  • a promovat o politică antiotomană
  • – 1448: profită de absența domnului muntean Vladislav al II-lea și ocupă tronul Țării Românești
    – 1456: ocupă tronul Țării Românești cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara
    – 1457: îl ajută pe Ștefan cel Mare să ocupe tronul Moldovei
    – 1458: îl ajută pe Matia Corvin să devină regele Ungariei
    – 1459: refuză plata tributului
    – 1460: încheie o alianță antiotomană cu Ungaria
    – iarna anilor 1461/1462: atacă garnizoanele otomane de la gurile Dunării: Silistra, Hârșova, Turtucaia, Novigrad, Rahova
    – 16/17 iunie 1462: atacul de noapte de la Târgoviște → armatele domnului muntean, îmbrăcate în haine turcești, au atacat tabăra otomană → victoria nu a putut fi fructificată, deoarece Vlad Țepeș nu a primit ajutorul cuvenit din partea regelui maghiar → se retrage în Transilvania, fiind închis de Matia Corvin la Vișegrad → Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, este pus domn de către turci în Țara Românească
    – decembrie 1476: Vlad Țepeș moare


    Ștefan cel Mare

  • a fost fiul lui Bogdan al II-lea și nepotul lui Alexandru cel Bun
  • a fost asociat la domnie încă din timpului său (1450-1451)
  • a domnit în Moldova (1457-1504)
  • a promovat o politică antiotomană, antimaghiară și antipolonă
  • 12 aprilie 1457: bătălia de la Doljești → cu ajutorul lui Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare îl învinge pe Petru Aron și devine domn al Moldovei
    – 1459: tratatul de la Overchelăuți → Ștefan recunoaște suzeranitatea regelui polon → primește Hotinul în schimb (1462), iar Petru Aron era alungat din Polonia (se refugiază în Ungaria)
    – 1465: anexează cetatea Chilia de la maghiari
    – 1467: bătălia de la Baia → Ștefan cel Mare îl învinge pe Matia Corvin, regele Ungariei
    – 1471: bătălia de la Soci → Ștefan cel Mare îl învinge pe Radu cel Frumos
    – 1473: Ștefan pătrunde în Țara Românească și-l pune domn pe Laiotă Basarab
    – 1473: refuză plata tributului
    10 ianuarie 1475: bătălia de la Vaslui (Podul Înalt) → Ștefan cel Mare îi învinge pe turcii conduși de Suleyman pașa → Ștefan cere ajutorul principilor europeni, însă fără succes
    – 1475: tratat de alianță antiotomană încheiat între Moldova și Ungaria
    – 1476: Ștefan pătrunde în Țara Românească și-l înlocuiește pe Laiotă Basarab cu Vlad Țepeș
    – 1476: bătălia de la Războieni (Valea Albă) → Ștefan cel Mare este învins de otomani
    – 1480: tratat de pace între Moldova și Imperiul Otoman
    – 1484: otomanii ocupă Chilia și Cetatea Albă
    – 1485: Colomeea → Ștefan depune personal jurământul de credință regelui polon Cazimir al IV-lea
    – 1486-1487: Ștefan încheie un nou tratat de pace cu turcii → reia plata tributului
    – 1489: a fost reînnoit tratatul de alianță antiotomană încheiat cu Ungaria → Ștefan primește în schimb Ciceiul și Cetatea de Baltă (ambele în Transilvania)
    – 1490: Ștefan ocupă Pocuția (teritoriu care aparținea Poloniei)
    – 1497: Codrii Cosminului → Ștefan cel Mare îi învinge pe polonezii conduși de Ioan Albert
    – 1499: tratatul de la Hârlău → suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei era înlăturată
    – a murit în 1504, fiind înmormântat la ctitoria sa, mănăstirea Putna
    – a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992 → Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt (2 iulie)

    Relațiile Țărilor Române cu puterile vecine în secolele XVI-XVIII

    Mihai Viteazul

  • a fost primul voievod care a unit cele trei Țări Române
  • a fost domnul Țării Românești între anii 1593-1601
  • a fost principele Transilvaniei între anii 1599-1600
  • a fost domnul Moldovei în 1600
  • a obținut scaunul domnesc cu ajutor turcesc
  • a promovat o politică antiotomană
  • 13 noiembrie 1594: a lichidat forțele otomane și creditorii turco-levantini din București
    – decembrie 1594 – ianuarie 1595: atacă cetățile ocupate de turci: Giurgiu, Cetatea de Floci, Hârșova, Silistra
    – ianuarie 1595: Mihai îi învinge pe tătari la Putineiu și Stănești
    20 mai 1595: Alba Iulia → Mihai recunoaște suzeranitatea lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei → Biserica Ortodoxă din Transilvania intra sub jurisdicția mitropolitului Țării Românești
    – 13/23 august 1595: bătălia de la Călugăreni → Mihai Viteazul îl învinge pe Sinan pașa
    25 octombrie 1595: Giurgiu → Mihai îi învinge pe otomani
    – 1596: Mihai îi învinge pe turci la Plevna, Vidin și Babadag
    – 1597: tratat de pace între Țara Românească și Imperiul Otoman → turcii îi recunosc domnia pe viață lui Mihai Viteazul în schimbul acceptării suzeranității otomane și a plății tributului
    – 9/19 iunie 1598: Târgoviște → tratat de alianță antiotomană între Mihai Viteazul și Rudolf al II-lea Habsburg, împăratul Imperiului Habsburgic
    – 18/28 octombrie 1599: bătălia de la Șelimbăr → Mihai Viteazul îl învinge pe Andrei Bathory → ocupă Transilvania
    – martie 1600: Mihai Viteazul îl alungă pe Ieremia Movilă din fruntea Moldovei pe care o ocupă → prima unire politică a celor trei Țări Române realizată de un voievod român
    – 18/28 septembrie 1600: Mirăslău → nobilimea maghiară din Transilvania împreună cu generalul Basta îl înving pe Mihai → Mihai pierde Transilvania
    – octombrie 1600: hatmanul polon Jan Zamoyski pătrunde în Moldova și-l repune domn pe Ieremia Movilă → își continuă drumul în Țara Românească
    – octombrie 1600: Mihai Viteazul este învins de către polonezi la Bucov și Curtea de Argeș → este părăsit de boieri, care i se supun lui Simion Movilă, fratele lui Ieremia Movilă → Mihai Viteazul pierde toate cele trei Țări Române
    – după ce a pierdut cele trei Țări Române, Mihai Viteazul a mers la Praga pentru a cere ajutor împăratului Rudolf al II-lea → după ce nobilimea maghiară l-a alungat pe generalul Basta și l-au repus pe Sigismund Bathory în fruntea Transilvaniei, împăratul austriac hotărăște să-l ajute pe Mihai, ordonându-i generalului Basta să colaboreze cu el pentru alungarea principelui Bathory
    – 3/13 august 1601: Guruslău → Mihai și Basta îl înving pe Sigismund Bathory
    – august 1601: boierii munteni îl alungă pe Simion Movilă și-l recunosc domn pe Mihai Viteazul → exista șansa ca Mihai să readucă Transilvania sub ascultarea sa
    – 9/19 august 1601: tabăra de lângă Turda → Mihai Viteazul este asasinat din ordinul generalului Basta, care avea acordul Curții de la Viena

    Citește: Baba Novac


    Gabriel Bethlen

    – a fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629
    – a promovat o politică antihabsburgică, deoarece dorea să obțină coroana Ungariei
    – a urmărit realizarea unui regat protestant al Daciei prin unirea Țărilor Române, încercând să-i convertească pe românii ortodocși la protestantism
    – a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești și Moldovei, Radu Mihnea și Ștefan Tomșa al II-lea
    – i-a ajutat pe turci în luptele cu polonezii
    – s-a implicat în Războiul de 30 de ani, luptând împotriva Austriei
    – a murit în 1629


    Gheorghe Rákóczi I

    – a fost principele Transilvaniei între anii 1630-1648
    – a promovat o politică habsburgică și antiotomană
    – a încercat să constituie o ligă antiotomană formată din Țările Române și Polonia, însă proiectul a eșuat din cauza politicii filoturce promovate de Seimul polonez
    – l-a ajutat pe Matei Basarab să ocupe tronul Țării Românești
    – a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești și Moldovei, Matei Basarab și Vasile Lupu
    – s-a implicat în Războiul de 30 de ani, luptând împotriva Imperiului Habsburgic
    – a participat la încheierea păci din Westfalia în 1648 → Transilvania și-a mărit prestigiul pe plan extern
    – a murit în 1648


    Gheorghe Rákóczi al II-lea

    – a fost principele Transilvaniei între anii 1648-1660
    – a încercat să cucerească Polonia
    – a promovat o politică antiotomană
    – a încheiat tratate de alianță cu domnii Țării Românești (Matei Basarab, Constantin Șerban și Mihnea al III-lea) și Moldovei (Gheorghe Ștefan)
    – l-a ajutat pe Gheorghe Ștefan să obțină tronul Moldovei, detronându-l pe Vasile Lupu
    – a atacat Polonia, însă nu a reușit să se impună
    – a luptat împotriva Imperiului Otoman, fiind învins de aceștia în bătălia de la Gilău-Florești
    – a murit în 1660


    Șerban Cantacuzino

    – a fost domnul Țării Românești între anii 1678-1688
    – a promovat o politică externă de echilibru
    – urmărea alungarea turcilor din Europa
    – a încheiat un tratat de alianță cu principele Transilvaniei, Mihály Apafi
    – a purtat tratative cu Imperiul Habsburgic, Polonia și Rusia
    – a murit în 1688


    Constantin Brâncoveanu

    – a fost domnul Țării Românești între anii 1688-1714
    – a promovat o politică externă de echilibru, oscilând între Imperiul Otoman, Austria și Rusia
    – a purtat tratative cu regele Poloniei, însă nu s-au finalizat
    – a contribuit la instalarea ginerelui său, Constantin Duca, pe tronul Moldovei
    11 august 1690: bătălia de la Zărnești → Constantin Brâncoveanu îi învinge pe austrieci
    – 1709: încheierea unei convenții secrete cu Rusia, prin care voievodul muntean se obliga să-l sprijine pe țar cu un corp de oaste de 20.000 de oameni în eventualitatea unui conflict cu turcii
    – în războiul ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brâncoveanu a adoptat o politică de expectativă → a fost trădat de spătarul Toma Cantacuzino, comandantul cavaleriei muntene, care a trecut de partea rușilor → Imperiul Otoman a învins → Constantin Brâncoveanu a fost mazilit și decapitat
    – a murit în 1714


    Dimitrie Cantemir

    – a avut două domnii în Moldova: martie – aprilie 1693 și 1710-1711
    – a promovat o politică antiotomană
    – a urmărit ocuparea tronului Țării Românești
    13 aprilie 1711: Luțk → tratat antiotoman încheiat cu Rusia
    – 1710-1711: război ruso-turc → Dimitrie Cantemir sprijină Rusia → trupele moldo-ruse sunt înfrânte de turci în bătălia de la Stănilești (18-22 iulie 1711)
    – a murit în 1723

    Principatele Române ca miză a problemei orientale

    problema (criza) orientală = încercarea Marilor Puteri europene de a împărți (Austria, Rusia) sau de a menține (Franța, Anglia) Imperiul Otoman (care devenise ”omul bolnav” al Europei)

    Cauzele crizei orientale

  • 1683: cel de-al doilea asediu asupra Vienei finalizat cu înfrângerea turcilor de către austrieci
  • politica expansionistă promovată de Rusia, care se declara apărătoarea ortodoxiei (panortodoxism) și a slavilor (panslavism) din Balcani
  • politica expansionistă promovată de Imperiul Habsburgic
  • luptele de eliberare națională duse de popoarele aflate sub stăpânire otomană

  • Conflicte

    • 1710-1711: războiul ruso-turc
      Cauze: politica expansionistă a Rusiei
      Bătălii: în Moldova (Stănilești – 18-22 iulie 1711)
      Urmări: turcii au învins → pacea de la Vadu Hușilor → Rusia pierdea cetatea Azov, iar în Moldova era instaurat regimul fanariot prin numirea lui Nicolae Mavrocordat
    • 1716-1718: războiul austro-turc
      Cauze: turcii voiau modificarea tratatului de la Karlowitz din 1699, care prevedea cedarea Ungariei și Transilvaniei în favoarea habsburgilor
      Bătălii: în Serbia, Transilvania, Țara Românească
      Urmări: austriecii au învins → s-a încheiat pacea de la Passarowitz (iulie 1718) → Imperiul Otoman ceda austriecilor Belgradul, Banatul Timișoarei și Oltenia
    • 1735/1736-1739: războiul ruso-austro-turc
      Cauze: raidurile tătărești în Ucraina
      Bătălii: în Crimeea, Moldova, Țara Românească, Balcani
      Urmări: turcii au învins → pacea de la Belgrad (septembrie 1739) → Austria ceda Porții Oltenia, iar Rusia renunța la dreptul de a deține nave de război în Marea Neagră și în Marea Azovului
    • 1768-1774: războiul ruso-turc
      Cauze: masacrul comis de cazaci, aliații rușilor, în Balta
      Bătălii: în Ucraina, Siria, Egipt
      Urmări: rușii au învins → pacea de la Kuciuk-Kainargi (iulie 1774) → Imperiul Otoman pierde Hanatul Crimeii, care devine independent, urmând a fi anexat de Rusia în 1783; în 1775 Austria anexează nordul Moldovei (Bucovina)
    • 1787-1791/1792: războiul austro-ruso-turc
      Cauze: dorința turcilor de a recupera Crimeea
      Bătălii: în Crimeea, Moldova, Țara Românească, Balcani
      Urmări: austriecii au fost învinși → pacea de la Șistov (august 1791) → austriecii au renunțat la teritoriile cucerite cu excepția Orșovei; rușii au învins → pacea de la Iași (ianuarie 1792) → turcii recunosc anexarea Crimeii de către Rusia, care primește și teritoriul dintre Bug și Nistru
    • 1806-1812: războiul ruso-turc
      Cauze: schimbarea domnilor fanarioți rusofili din Moldova și Țara Românească, ocuparea Țărilor Române de trupele țariste
      Bătălii: la N și S de Dunăre
      Urmări: rușii au învins → pacea de la București (mai 1812) → Rusia a obținut Basarabia (teritoriul dintre Prut și Nistru)
    • 1828-1829: războiul ruso-turc
      Cauze: Poarta nu a respectat prevederile convenției de la Akkerman din 1826: principatele române reveneau la domniile pământene, armata otomană se retrăgea din principate
      Bătălii: în Moldova, Țara Românească (Brăila), Balcani, Caucaz
      Urmări: rușii au învins → tratatul de la Adrianopol (septembrie 1829) → Rusia devine putere protectoare a Țărilor Române

    Dacă dorești să contribui la dezvoltarea acestui site, o poți face printr-o donație prin intermediul Paypal. Îți mulțumim în avans!

    Recomandări

    Adaugă un comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
    Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenii și condițiile acestui site.