Poți ajuta la dezvoltarea site-ului, cumpărând prin intermediul link-urilor de afiliere de pe eMAG, Cărturești, Libris, Cartepedia sau Elefant.

România postbelică. Stalinism, național-comunism și disidență anticomunistă. Construcția democrației postdecembriste

www.istorie-romaneasca.ro
26 aprilie 2021Nici un comentariu

Instaurarea comunismului în România

Factorii care au favorizat preluarea puterii de către comuniști

  • prezența trupelor sovietice pe teritoriul României
    – acestea au staționat pe teritoriul țării între anii 1944-1958
  • Acordul de procentaj → înțelegere încheiată în 1944, la Moscova, între Stalin (liderul U.R.S.S.) și Winston Churchill (prim-ministrul Angliei), care prevedea împărțirea Europei de sud-est în sfere de influență
    – România intra sub influența Moscovei în proporție de 90% și 10% a Angliei
  • tratatul de pace încheiat între România și coaliția Națiunilor Unite în cadrul Conferinței de pace de la Paris (1946-1947)
    – România era considerată un stat învins în cel de-al Doilea Război Mondial
    – România era obligată să plătească mari despăgubiri de război Uniunii Sovietice → acest fapt a accentuat controlul U.R.S.S. asupra României
  • Partidul Comunist Român se bucura de sprijinul Moscovei
    – U.R.S.S. sprijinea Partidul Comunist din România, atât financiar, cât și prin trimiterea de consilieri sovietici în țară

Etapele instaurării comunismului

  • instaurarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1945
    – guvernul a fost impus de comisarul sovietic Andrei Vîșinski
    – guvernul era dominat de comuniști, care dețineau cele mai importante ministere
  • falsificarea alegerilor legislative din noiembrie 1946
    – câștigate de P.N.Ț., alegerile au fost falsificate în favoarea comuniștilor
  • eliminarea opoziției democratice în vara anului 1947 → P.N.Ț. și P.N.L. au fost desființate, iar liderii lor au fost arestați, găsindu-și sfârșitul în închisorile comuniste (Iuliu Maniu, Ion Mihalache – P.N.Ț., Constantin I.C. Brătianu, Gheorghe Brătianu – P.N.L.)
    înscenarea de la Tămădău (iulie 1947) → unui număr important de fruntași național-țărăniști li s-a oferit ocazia de a fugi în străinătate → aceștia au fost arestați, judecați și închiși pe viață → P.N.Ț a fost desființat
    – P.N.L. s-a autodizolvat
  • abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947
    – monarhia este abolită și se proclamă Republica Populară Română (devenită Republica Socialistă România în 1965)

Regimul stalinist în România

  • a funcționat între anii 1948-1965
    – conducătorul țării a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej
  • a fost un regim foarte dur, asemănător cu cel instaurat de Stalin în U.R.S.S.
    – s-au luat măsuri de consolidare a regimului comunist (inclusiv marginalizarea sau eliminarea adversarilor politici – exemplu: Lucrețiu Pătrășcanu)

Practici politice totalitare

  • crearea partidului unic: Partidul Muncitoresc Român
    – a apărut în urma fuziunii dintre Partidul Comunist Român și Partidul Social-Democrat
  • adoptarea Constituției din 1948
    – România devenea republică populară
    – avea rolul de a legitima noul regim
  • naționalizarea principalelor mijloace de producție
    – s-a realizat prin legea naționalizării întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi din 11 iunie 1948 (vezi legea)
    – marile întreprinderi au trecut în proprietatea statului fără să se acorde despăgubiri
  • industrializarea forțată
    – a fost o constantă a regimului comunist
    – a provocat mari dezechilibre economice
    – accentul era pus pe dezvoltarea industriei grele (industria constructoare de mașini, industria metalurgică, industria minieră, industria chimică și petrochimică etc.)
  • centralizarea economică
    – economia de piață a fost înlocuită cu o economie controlată de stat, planificată în baza unor planuri inițial anuale, apoi cincinale
  • colectivizarea agriculturii
    – procesul s-a desfășurat între anii 1949-1962
    – țăranii erau obligați să își cedeze proprietățile Gospodăriilor Agricole Colective, numite ulterior Cooperative Agricole de Producție (C.A.P.)
    – țăranii care opuneau rezistență erau arestați, torturați (unii erau omorâți)
    – cele mai dure măsuri au fost luate împotriva țăranilor bogați (chiaburi)
    – peste 80.000 de țărani au fost arestați
  • poliția politică
    – a luat ființă în 1948 sub numele de Direcția Generală a Securității Poporului (Securitatea)
    – la început a fost coordonată de agenți sovietici
    – a fost principalul element al represiunii
    – i-a vizat pe cei care se opuneau regimului comunist: intelectuali, preoți, oameni politici, oameni de cultură, conducători ai armatei etc.
  • teroarea / represiunea
    – erau vizați toți cei care se opuneau regimului
    – cei care se opuneau comuniștilor erau amenințați, arestați, torturați, omorâți
    – victime: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gheorghe Brătianu, Constantin Argetoianu, Mihail Manoilescu, Constantin I.C. Brătianu
    – închisori comuniste: Aiud, Sighet, Gherla, Râmnicu Sărat, Pitești
    – lagăre de concentrare și de muncă: Canalul Dunăre – Marea Neagră
    – între anii 1949-1952 a avut loc Fenomenul Pitești → prin bătăi și torturi se urmărea ”reeducarea” deținuților politici
  • monopolul asupra culturii
    – s-a reorganizat învățământul după model sovietic
    – limba rusă a fost introdusă în școli
    – Biserica Ortodoxă a fost subordonată statului, iar Biserica Greco-Catolică a fost desființată
    – a apărut o nouă orientare culturală numită ”proletcultism” (cultura proletariatului) → realizarea unor opere artistice având ca temă lupta de clasă

Etapele regimului stalinist

  • perioada anilor 1948-1960
    – România urmează politica Moscovei
    – 1949: la inițiativa U.R.S.S. ia naștere Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R. – organizație economică creată ca replică la Planul Marshall din 1947) din care făceau parte statele comuniste
    – 1955: România este membru fondator al Tratatului de la Varșovia (alianță militară fondată ca replică la constituirea N.A.T.O. din 1949)
    – 1956: România participă la înfrângerea revoluției din Ungaria → în 1958, trupele sovietice se retrag din România → începutul procesului de desovietizare a României
  • perioada anilor 1960-1965
    – are loc îndepărtarea României de U.R.S.S. și apropierea de China
    – sunt reluate legăturile cu Occidentul
    – sunt eliberați ultimii deținuți politici
    – 1964: România respinge planul Valev (conform acestuia, România trebuia să devină un stat preponderent agricol)
    – 1964: Declarația P.M.R. din aprilie 1964 → se respingea modelul unic de socialism → statul român proclama dreptul fiecărei țări de a edifica propriul model de socialism (a fost momentul de apogeu al politicii de desovietizare a României)

Regimul național-comunist în România

  • a funcționat între anii 1965-1989
    – conducătorul țării a fost Nicolae Ceaușescu
  • în primii ani a fost o perioadă de liberalizare
  • după 1971 s-a revenit la practicile staliniste
  • a accentuat tendința națională inițiată de Gheorghe Gheorghiu-Dej

Etapele regimului național-comunist

  • perioada anilor 1965-1971
    • a fost o perioadă de liberalizare a regimului
      – controlul cenzurii s-a diminuat
      – a avut loc o deschidere către cultura occidentală
    • Nicolae Ceaușescu a continuat politica de distanțare față de U.R.S.S.
    • Nicolae Ceaușescu și-a consolidat poziția
    • – 1965: a fost adoptată o nouă constituție → se modifica numele statului (Republica Populară Română a devenit Republica Socialistă România)
      – 1965: partidul unic (P.M.R.) revenea la vechea titulatură: Partidul Comunist Român
      – a criticat abuzurile Securității din anii ‘40 și ‘50
      – 1968: refuzul lui Ceaușescu de a lua parte la invazia trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, care avea ca scop înăbușirea ”Primăverii de la Praga” → acest refuz a contribuit la creșterea prestigiului României → Ceaușescu s-a bucurat de vizita unor importanți lideri occidentali, fiind primit în marile capitale occidentale
      – 1968: președintele francez Charles de Gaulle vizitează România
      – 1969: președintele american Richard Nixon vizitează România → Richard Nixon a fost primul președinte american care a vizitat o țară socialistă

  • perioada anilor 1971-1989
    • 1971: turneul lui Nicolae Ceaușescu din țările comuniste din Asia
      – este impresionat de cultul personalității liderilor Mao ZeDong (China) și Kim Ir Sen (Correa de Nord)
    • 1971: la întoarcerea din turneul din Asia, Ceaușescu adoptă ”tezele din iulie
      – inspirat de ce a văzut în țările comuniste din Asia, acesta inaugurează o ”revoluție culturală”
      – instituirea unui control sever asupra culturii, presei și învățământului
      – abandonarea deschiderii către Occident
      – mijloacele de comunicare în masă aveau obligația de a difuza doar producții culturale românești, cu teme socialiste
      – operele artistice și literare trebuiau să promoveze subiecte cu caracter național
      – s-a consolidat cultul personalității lui Ceaușescu → liderul comunist a devenit subiectul principal al producțiilor culturale
    • 1974: crearea funcției de președinte al Republicii Socialiste România
      – funcție deținută de Nicolae Ceaușescu
      – liderul comunist inaugurează socialismul dinastic → promovarea membrilor familiei în funcții de stat și de partid
    • 1975: semnarea Actului Final de la Helsinki
      – Ceaușescu se angaja să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale
    • criza economică
      – cauzată de investițiile în industria grea și în proiectele megalomane (Canalul Dunăre – Marea Neagră, Casa Poporului, Transfăgărășanul, Hidrocentrala Porțile de Fier etc.)
      – în 1981, datoria externă a țării s-a ridicat la 10,2 miliarde de dolari
      – Ceaușescu a luat decizia de a plăti integral datoria externă până în anul 1990
      – impunerea unui regim de austeritate: raționalizarea alimentelor de bază (pâine, lapte, făină, carne), a energiei electrice, a combustibilului pentru mașini → a scăzut nivelul de trai → furia populară → regimul comunist cade în 1989

Disidență anticomunistă

– disidență anticomunistă = mișcare îndreptată împotriva regimului comunist
– disidenții au contribuit, prin acțiunile lor, la prăbușirea regimului comunist din România

Forme de disidență anticomunistă

  • rezistența armată
    – la sfârșitul anilor ‘40 au apărut grupuri de rezistență armată, care s-au refugiat în munți: Sumanele Negre, Haiducii Muscelului etc.
    – lideri ai rezistenței armate: Gheorghe Arsenescu, Toma Arnăuțoiu, Ion Gavrilă Ogoranu
    – aceștia sperau că S.U.A. va interveni și va restabili democrația în România
  • grevele muncitorești
    – 1977: greva minerilor din valea Jiului → aceștia au formulat doar revendicări economice
    – Nicolae Ceaușescu a negociat personal cu minerii → deși a promis că nu va lua măsuri împotriva minerilor, liderii grevei au fost arestați
  • mitinguri de protest
    – 1987: manifestația studenților ieșeni
    – 1987: greva muncitorilor de la uzinele Tractorul și Steagul Roșu din Brașov
  • protestul intelectualilor români
    – aceștia cereau respectarea drepturilor omului
    – exemple: Paul Goma, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Vlad Georgescu
  • critici din interiorul partidului
    – ”Scrisoarea celor șase” → autorii îl acuzau pe Ceaușescu de nerespectarea Actului Final de la Helsinki, de prăbușirea prestigiului internațional al țării etc.
    – autori: Gheorghe Apostol, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Grigore Răceanu
  • activitatea secției românești a postului de radio ”Europa Liberă”
    – în România erau difuzate scrisorile de protest ale disidenților români și diferite știri din Occident

Construcția democrației postdecembriste

Cauzele revoluției din 1989

  • economice
    – industrie neperformantă
    – dislocarea țărănimii de la sate
    – sistematizarea satelor și orașelor
  • sociale și culturale
    – raționalizarea alimentelor
    – nerespectarea drepturilor și libertăților cetățenești

Etapele revoluției din 1989

  • 16 decembrie 1989: încep protestele în Timișoara
    – cauza: autoritățile comuniste au încercat să-l evacueze din Timișoara pe pastorul reformat Laszlo Tokes
    – protestele s-au extins și în celelalte orașe din țară
  • 22 decembrie: Ceaușescu convoacă în București un miting de sprijin
    – mulțimea protestează
    – soții Ceaușescu fug → puterea este preluată de Frontul Salvării Naționale (F.S.N.)
    – Nicolae și Elena Ceaușescu sunt arestați la Târgoviște
  • 25 decembrie 1989: are loc judecarea și executarea soților Ceaușescu
  • România a fost singura țară unde căderea regimului s-a făcut prin violență

Etapele construcției democrației postdecembriste

  • 31 decembrie 1989: F.S.N. emite un decret lege care permitea revenirea la pluripartidism
    – reapar partidele istorice P.N.L. și P.N.Ț.
  • 1990: au loc mineriadele
  • 1990: proclamația de la Timișoara
  • – prevedea interzicerea participării la primele trei alegeri legislative a foștilor activiști comuniști și a foștilor ofițeri de Securitate

  • 1990: au fost organizate primele alegeri libere
    – au fost câștigate de F.S.N.
    – Ion Iliescu este ales președinte al României
  • 1991: adoptarea Constituției
    – are la bază principii democratice
  • 1996: alegerile parlamentare au fost câștigate de Convenția Democrată Română, iar cele prezidențiale de Emil Constantinescu

Dacă dorești să contribui la dezvoltarea acestui site, o poți face printr-o donație prin intermediul Paypal. Îți mulțumim în avans!

Recomandări

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenii și condițiile acestui site.