Roland Borșa și relația oscilantă cu Regatul Ungariei

25 iunie 2014 Timp de lectură: 2 minute

Roland Borșa a deținut funcția de voievod al Transilvaniei în mai multe rânduri (mai – octombrie 1282, 1284-1288, 1289-1293, mai – octombrie 12294).

S-a născut în familia comitelui Toma. A obținut tronul Transilvaniei cu ajutorul regelui maghiar Ladislav IV Cumanul care l-a răsplătit în urma ajutorului acordat împotriva clanului Aba.

Pe plan intern și-a consolidat domnia prin numirea rudelor în fruntea comiților. Pe plan extern a recunoscut suzeranitatea regatului maghiar.

În cea de-a doua domnie s-a confruntat cu invazia mongolă condusă de hanul Tula Bugha și emirul Nogai, pe care a reușit să o respingă.

La sfârșitul celei de-a doua domnii, în 1288, convoacă pentru prima oară în istoria Transilvaniei, Congregațiile nobiliare. Regele Ladislau al IV-lea a încercat să-l înlăture pe Roland Borșa din fruntea Transilvaniei, însă fără succes, cel din urmă bucurându-se de sprijinul Congregației care l-a reconfirmat în funcția de voievod. După încercările eșuate ale regelui maghiar, Roland Borșa a trecut în tabăra ostilă suveranului și a contribuit la uciderea acestuia de la Cheresig.

Aceeași relație tensionată a avut-o și cu urmașul lui Ladislau al IV-lea, Andrei al III-lea, care a limitat autonomia Transilvaniei și, implicit, autoritatea lui Roland Borșa, scoțându-i pe nobili de sub jurisdicția acestuia.

Fragmentarea domniei lui Roland Borșa a fost cauzată de relația oscilantă cu coroana maghiară, care urmărea limitarea atribuțiilor voievodului transilvănean, respectiv a autonomiei Transilvaniei.

Cetatea Piatra Șoimului
Sursa imaginii: aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *