Regina Elisabeta

Prințesa Paulina-Elisabeta-Otilia-Luiza de Wied s-a născut la Neuwied în data de 17 decembrie 1843. A avut parte de o educație aleasă, familia sa fiind preocupată de literatură, istorie, filozofie și artă. De asemenea, familia sa deținea numeroase colecții științifice.

În 1869, în cadrul unui concert susținut de Julius Stockhausen și Clara Schumann la Koln, îl cunoaște pe Carol de Hohenzollern, cu care se va căsători la Neuwied pe 3 noiembrie același an.

La 27 august 1870 în familia domnitoare apare un nou membru – Maria. Unicul copil al lui Carol și al Elisabetei moare 4 ani mai târziu din cauza scarlatinei.

Pasionată de literatură, Elisabeta a avut o activitate intensă în acest domeniu, publicând de-a lungul anilor foarte multe volume. În 1878, sub pseudonimul E. Wedi, a tradus în limba germană poeziile lui Vasile Alecsandri, Stelele și Secerișul. A rămas cunoscută în domeniul literaturii cu pseudonimul Carmen Sylva.

În anul 1881, Carol I și Elisabeta au fost încoronați ca regi ai României. Coroana reginei a fost confecționată din aur în timp ce coroana regelui a fost confecționată din oțelul unui tun capturat la Plevna.

În 1884 apare opera de căpătâi a reginei, intitulată Monrepos, care începe cu poezia Carmen și se termină cu cea numită Sylva.

De-a lungul anului 1886 a organizat la palat numeroase reprezentații muzicale. Aici își fac apariția nume precum Grigoraș Dinicu sau George Enescu.

A încercat crearea unei alianțe matrimoniale între principele Ferdinand și Elena Văcărescu, însă fără succes.

După moartea regelui Carol I din septembrie 1914, regina Elisabeta s-a retras la Curtea de Argeș, unde a trăit până la finalul vieții. S-a stins la 18 februarie 1916, din cauza pneumoniei. Regina Elisabeta a fost înmormântată alături de regele Carol I și de unica lor fiică, prințesa Maria, la Curtea de Argeș.