Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, fiind fiul regelui Carol al II-lea și al reginei-mamă Elena.

În urma renunțării la tron a tatălui său, în decembrie 1925, Mihai este proclamat principe moștenitor al tronului prin Actul de la 4 ianuarie. Devine rege în iulie 1927, după moartea regelui Ferdinand. Din cauza minoratului, puterile erau exercitate de Regență.

Pe 8 iunie 1930 are loc ”Restaurația”, iar Mihai este proclamat principe moștenitor al tronului și Mare Voievod de Alba Iulia.

În septembrie 1940, Mihai devine noul rege al României după abdicarea lui Carol al II-lea, însă puterile i-au fost diminuate de generalul Ion Antonescu.

Între anii 1942-1943, Regele Mihai I a dus o politică ostilă lui Antonescu, care a culminat cu actul de la 23 august 1944, când armata română a schimbat tabăra militară, alăturându-se Coaliției Națiunilor Unite.

Împotriva comuniștilor, regele Mihai I a acționat în sensul diminuării autorității acestora, punctul culminant fiind reprezentat de greva regală (august 1945 – ianuarie 1946). Este forțat să abdice pe 30 decembrie 1947.

În ianuarie 1948 pleacă în exil împreună cu membrii familiei regale. Pe 22 mai 1948, autoritățile comuniste îi retrag cetățenia română și confiscă toate bunurile membrilor familiei regale.

La 10 iunie 1948 are loc căsătoria cu Ana de Bourbon-Parma, cu care va avea cinci fete. Începând cu anul 1956 se stabilește în Elveția, la Versoix.

La 21 februarie 1997, regele Mihai I își redobândește cetățenia română. A murit pe 5 decembrie 2017, fiind înmormântat la Curtea de Argeș.

Regele Mihai I
Regele Mihai I
Sursa imaginii: aici

Dacă dorești să contribui la dezvoltarea acestui site, o poți face printr-o donație prin intermediul Paypal sau Patreon.
Susține-ne pe Patreon
811 Shares:
2 comentarii
  1. Proces deschis ex. Regelui Mihai.
    Mereu tutelat, cu studiile neterminate, se lasă atras de mișcarea legionară și încearcă să medieze conflictul dintre Mareșal și Sima.
    Asociat la putere, participă la război, vizitând frontul până la Caucaz. Este decorat de Hitler cu “Crucea de fier”. Împarte gloria cu Mareșalul, acceptă toate onorurile și titlurile (sabia lui Mihai Viteazu, bastonul de mareșal), semnează actele de stat împreună cu protectorul tronului și Conducătorul statului. La 23 august 1944 iese în prim plan printr-un act de trădare multiplă: trădarea intereselor neamului românesc, trădarea armatei abandonată în mâna inamicului, trădarea Mareșalului pe care îl destituie, îl arestează și îl oferă ca trofeu inamicului, trădarea tradiției Casei Regale Române, fuga lașă din fața celor doi inamici, nemții și rușii. Arestând un Mareșal al României, care a fost investit și cu prerogative regale, el nu consultă partidele istorice, nu consultă poporul, procedând prin conspirație și complot, tocmai atunci când factorii de răspundere ai Țării îl investesc pe Mareșal cu puteri depline pentru încheierea Armistițiului. Regele încalcă legile ospitalității,  ale recunoștinței, ale respectului față de oamenii de frunte ai Țării și coboară la nivelul unui complotist de rând. Se înfruptă din roadele eforturilor făcute de Mareșal pentru separarea trupelor germano-române, organizarea rezistenței pe linia  frontului Focșani – Nămoloasă – Galați și a frontului pentru eliberarea Transilvaniei. După ce citește la radio o proclamație redactată de Partidul  Comunist, regele fuge din Capitală în fundul Olteniei pentru a-și pune capul la adăpost, lăsând Bucureștii și Țara în cel mai deplin haos. Acțiunea sa subversivă în rândul generalilor de pe front, pentru sabotarea Mareșalului, are drept urmare căderea în prizonierat a peste 180.000 de oameni, care respectaseră ordinul de încetare a focului dat de Rege. Deoarece nu ia legătura cu puterile aliate și asociate, pentru a ușura situația României, și nici nu stabilește la timp un contact cu Stalin, acesta ocupă Țara, aplică principiul capitulării necondiționate și amână semnarea armistițiului tratat cu Mareșalul, până la 12 Septembrie. În afară de datoriile de război, stabilite prin convenția de Armistițiu, Regele nu protestează când inamicii demontează și transportă uzinele, jefuiesc depozitele și silozuri, transportă tezaurul Țării estimat la 40 de vagoane cu aur (400 de tone, pe care Mareșalul intenționa să le ascundă pe fundul Dunării dar a fost împiedicat; 40 de vagoane cu aur sunt egale cu 4 miliarde dolari de azi -1986 – tezaurul cade pradă sovieticilor care au încasat însutit apoi și cifra “formală” de 300 mil. dolari (stabilite prin armistițiu ca daune de răsboi), confiscă bogățiile petrolifere și miniere (în special uraniu), colecțiile de artă, etc. Dacă Mareșalului i s-a reproșat trimiterea trupelor peste Nistru, Regelui i se aduc numai elogii pentru depășirea frontierelor Transilvaniei și pentru jertfele făcute de ostașii români pt eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei. Dacă conform legilor ocupantului se făcuse vinovat de crime de război (dezastrul Țării, trădarea intereselor poporului, violarea Constituției), el nu apare pe banca acuzaților, deoarece și-a câștigat prin crimă și trădare clemența inamicului, care l-a decorat cu cea mai mare distincție, Ordinul Victoriei, și i-a făcut cadou o avionetă cu două motoare. Inamicul l-a tolerat, l-a folosit pentru a așeza mai lesne poporul în jugul sovietic, iar apoi, cu tot disprețul l-a aruncat de pe tron și l-a șters din istorie. Pentru a-l ajuta să-și desăvârșească “opera” Stalin îl restituie pe Mareșalul Antonescu și pe principalii lui colaboratori, negăsind nimerit să-i judece în URSS, unde, pentru demnitatea și patriotismul său ajunsese să fie respectat, și nici să-l trimită spre judecare Tribunalului internațional de la Nurnberg. Dacă regele prin camarila sa, refuzase să contrasemneze decretul de condamnare la moarte al țiganilor asasini și tâlhari, care acționau în timpul camuflajului, spre a nu-și “întina numele” în schimb respinge cererea de grațiere înaintată de mama Mareșalului și semnează cu sânge rece condamnarea la moarte a acestuia. Ca și tatăl său, după ce și-a spălat mâinile în sânge, abdică și devine pensionar al P.C.R. , ca luptător în ilegalitate (FIAP-ist). După ce a dat declarații mincinoase presei și a inspirat pagini lipsite de demnitate unor autori cazari (vezi lucrarea semnată de Nicolette Frank) cu privire la modul ignobil în care a produs lovitura de stat de la 23 august 1944, ex Regele Mihai 1, a devenit simplu slujbaș în Elveția, uitând limba română în care niciodată nu s-a văzut capabil să rostească o frază corectă, s-a cufundat într-o tăcere care îl acuză și n-a izbutit nici să se afirme în plan politic sau cultural în marea Europă, nici să lase un urmaș vrednic care să continue dinastia în exil. În Piața Victoriei, unde ar fi trebuit să se înalțe statuia Mareșalului Erou, azi, după 40 de ani de la terminarea războiului, a fot demolată monstruoasa statuie a soldatului sovietic “eliberator” confecționată de C. Baraschi după gustul regelui și desvelită de însuși regele cu prilejul unei manifestații populare, care s-a încheiat cu o sângeroasă bătălie între manifestanți. Pentru crimă de înaltă trădare,  complicitate cu inamicul, încălcarea legilor Țării și fuga de la locul faptului, ex Regele Mihai 1 se cuvine să fie judecat în numele poporului român și pedepsit pe temeiul acelorași criterii cu care au fost pedepsiți marii criminali de război, prin legea 312/945.
    “ANTONESCU. MAREȘALUL ROMÂNIEI ȘI RĂSBOAIELE DE REÎNTREGIRE”, C.E.C.I. VENEȚIA.
    I.C. DRĂGAN & G. MAGHERESCU.

  2. Uitam insa sa spunem ca si Antonescu a avut numeroase intalniri cu Hitler pe care nu le-a semnalat regelui ,vrand sa puna mana pe putere ,Noi il preamarim pe Antonescu dar si el a tradat poporul .

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Recomandări
Alte articole
Thocomer
Citește

Thocomer

Thocomer a fost un voievod care a domnit la sud de Carpați la cumpăna secolelor XIII-XIV. Unii istorici…
Dan al II-lea
Citește

Dan al II-lea

Dan al II-lea a ocupat tronul Țării Românești de mai multe ori, între 1420-1421, 1422 – ianuarie 1427,…
Vintilă Brătianu
Citește

Vintilă Brătianu

Vintilă Brătianu a fost cel de-al treilea fiu al lui Ion C. Brătianu, unul dintre prim-miniștrii României moderne.…