Ei [geții] vorbesc între ei o limbă pe care o înțeleg;
dar eu trebuie să mă înțeleg prin semne.
Eu sunt aici barbarul, căci nu sunt înțeles de nimeni:
când aud cuvinte latinești, geții râd prostește;
cu siguranță că deseori vorbesc rău despre mine pe față;
……………………………………………….
căci am învățat să vorbesc limba getică și sarmatică,
……………………………………………….
Nu trebuie să te miri dacă versurile mele sunt cumva rele:
eu care le scriu am devenit aproape un poet get.
Ah! Mi-e rușine: am scris o cărțulie în limba getică,
în care cuvintele barbare au fost așezate după ritmul versurilor noastre.
Le-au plăcut – felicită-mă – și am început să am
faimă de poet printre neomenoșii geți barbari.
Mă întrebi de subiect? Am adus laude împăratului.
……………………………………………….
Când am terminat de citit aceste versuri inspirate de o muză străină,
când sfârșitul volumului a trecut printre degetele mele,
toți au dat din cap și și-au mișcat tolbele pline:
un murmur lung s-a auzit din gura geților.
Iar unul din ei spuse: ”Deoarece scrii astfel de lucruri despre împărat,
ar fi trebuit să fii trimis înapoi sub stăpânirea împăratului”.
El a grăit întocmai: dar iată, o, Carus, pe mine acum
a șasea iarnă mă găsește sub polul acoperit de zăpadă.

Sursa: Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001

Dacă dorești să contribui la dezvoltarea acestui site, o poți face printr-o donație prin intermediul Paypal sau Patreon.
Susține-ne pe Patreon
3K Shares:
2 comentarii
  1. Oare exista posibilitatea de a citi tot ce mai exista in scris de acest scriitor din care imi pot astampara setea de a afla mai multe despre limba, obiceiurile etc. ale stramosilor nostri?

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Recomandări
Alte articole