[…] 2. Când grosul oștirii noastre va intra în Țara Moldovei atunci strălucitul principe se va declara pe față ca domn supus al nostru și se va uni cu toată oștirea sa cu oștirea noastră, pentru care oștire noi făgăduim să-i dăm, în acea vreme, și ajutor în bani din visteria noastră. Și el va acționa împreună cu oștile noastre, după porunca noastră, împotriva dușmanului crucii domnului și a aliaților și celor de un gând cu dânsul, după ajutorul pe care-l va da atotputernicul, și ne va ajuta cu toate sfaturile, după priceperea sa, acțiunile de acolo. Și va fi sub protecția noastră și supus al măriei noastre țarului și urmașilor noștri, el și urmașii lui, în veci.
3. În schimb, făgăduim noi, marele stăpânitor, măria noastră țarul, pentru noi și pentru urmașii noștri la tronul Rusiei, că noi nu vom avea dreptul să punem domn în Moldova, nici din țara Muntenească, nici din altă familie străină, ci, pentru această dovadă de credință față de noi a prea strălucitului domn Dimitrie Cantemir, îl vom păstra și pe el și pe urmașii lui din izvodul pe linie bărbătească în acea cârmuire și domnie a țării Moldovei, fără schimbare, cu titlul de domn, exceptând numai cazul când cineva dintre dânșii s-ar lepăda de sfânta biserică a răsăritului sau s-ar depărta de credința față de măria noastră țarul. […]
6. După obiceiul vechi moldovenesc, toată puterea cârmuirii va fi în mâna domnului Moldovei […]
9. Boierii și toți supușii Moldovei să fie datori a se supune poruncii domnului, fără nici o împotrivire și scuze (așa precum mai înainte a fost întotdeauna obiceiul), afară de excepțiile menționate în punctul al treilea, în care caz nu vor fi datori să-i dea ascultare.
10. Toată legea și judecata să fie a domnului și fără hrisovul domnului nimic nu va fi întărit sau desfăcut de către măria noastră, țarul.
11. Pământurile principatului Moldovei, după vechea hotărnicie moldovenească asupra cărora domnul va avea drept de stăpânire sunt cele cuprinse între râul Nistru, Camenița, Bender, cu tot ținutul Bugeacului, Dunărea, granițele țării Muntenești și ale Transilvaniei, marginile Poloniei, după delimitările făcute cu aceste țări. […]
Sursa: Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001
7 comments
s-a grabit la alianta cu rusii
Ar putea fi un fals.
Nu cred ca cantemir a schimbat binevol jugul turcesc cu cel rusesc.
aceste conditii, pe care , chipurile le-a acceptat cantemir, le ofereau turcii.
Deci, sIGUR E UN FALS.
nu erau aceleasi conditii. Moldova nu avea Bugeacul si benderul nici acces la mare deci comert zero. avea acces doar la Dunare si doar la galati plus ca rusii erau vazuti ca mari salvatori crestini care scapau lumea de turci, tatari.etc, orice alti inamici traditionali ai moldovei.
Nu cred, deci e sigur! Halal logichie!
Ba poti crede! DUpa domnie Cantemir s-a refugiat la petersburg, carturar al tarului! acolo a si murit dealtfel!
Situația era mult mai complexă, Domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, una dintre cele mai luminate minți ale timpului său, a rămas la curtea Țarului, neavând permisiunea de a mai părăsi Rusia.
Cât despre ucazul ori tratatul de la Lutk, marele profesor Nicolae Iorga a dovedit mai târziu că acesta nu a intrat în vigoare. După săpăturile arheologice făcute, urme ale bătăliei nu s-au găsit iar Țarul capitulase fără condiții, în vreme ce Brăila era câștigată de două zile, de către Cantacuzini, deci este mult mai plauzibilă o înțelegere între ruși și turci.
bătălia a avut loc poate fi văzută in filmul “Cantemir” dar invingatorii turci au negociat cu țarul să cîștige ei bătălia ca la fotbal a fost vindut meciul. Tărul a vindut rezultatul batăliei turcilor, aceștia au recîștigat dominația asupra Moldovei iar Cantemir a stat la Moscova pină la sfîrșitul vieții fiind cautat de turci ca să îl ucidă.