Povestirile slavone despre Vlad Țepeș

A fost în Țara Muntenească un voievod creștin de credință grecească, anume Dracula pe limba românească, iar pe a noastră, diavol, atât era de rău. Precum i-a fost numele, așa și viața.

VII. Odată a venit un oarecare negustor străin din țara Ungurească la cetatea lui. Și după porunca lui a lăsat căruța lui pe ulița orașului, înaintea casei și marfa lui în căruță, iar el însuși domnea în casă. Și a venit cineva și a furat din căruță 160 de ducați de aur. Negustorul s-a dus la Dracula și i-a spus de pierderea aurului. Dracula i-a spus: ”Du-te, în această noapte vei afla aurul”. Și a pornit să se caute hoțul prin tot orașul, spunând: ”Dacă nu se află hoțul, atunci voi nimici tot orașul”. Și a poruncit să se aducă aurul său, să-l așeze în căruță în timpul nopții și a mai adăugat un zlot. Negustorul sculându-se, a găsit aurul și a numărat o dată și de două ori; s-a aflat un zlot mai mult. Și s-a dus la Dracula și i-a spus: ”Stăpâne, am găsit aurul. Și iată, este un zlot mai mult, care nu este al meu”. Atunci au adus și pe hoț și cu aurul. Și a spus negustorului: ”Mergi în pace, dacă nu mi-ai fi spus despre un zlot, eram gata să te pun în țeapă cu acest hoț”. […]

IX: Odată mergând el pe drum a văzut la un oarecare siromah o cămașe foarte ruptă. Și l-a întrebat: ”Oare ai femeie?” El a răspuns: ”Am, stăpâne”. El a spus: ”Du-mă în casa ta, să o văd”. Și a văzut pe femeia lui, tânără fiind și sănătoasă. Și a spus bărbatului ei: ”Oare ați semănat in”? El a răspuns: ”Stăpâne am mult in” și i-a arătat mult in. Și a spus femeii lui: ”De ce ești leneșă față de bărbatul tău; el este dator să semene și să are și să te hrănească, iar tu ești datoare să faci bărbatului tău îmbrăcăminte curată și frumoasă, iar tu nici cămașă nu vrei să-i facă, sănătoasă fiind la trup. Tu ești vinovată, iar nu bărbatul tău. Dacă bărbatul nu ar fi semănat in, atunci bărbatul tău ar fi fost vinovat”. Și a poruncit să-i taie mâinile și trupul ei să-l puie în țeapă. […]

IX: Odată a venit la dânsul un sol de la craiul unguresc Matiiaș, om mare, boier, de neam polon și i-a poruncit să stea cu el la masă între leșurile acelea. Și lângă dânsul se afla o țeapă foarte groasă și înaltă, aurită peste tot. Și a întrebat Dracula pe sol: ”Spune-mi, de ce am făcut așa această țeapă”? Solul atunci s-a înfricoșat tare și a spus: ”Stăpâne, așa mi se pare, vreun om mare a greșit în fața ta și vrei să-i faci moarte mai cu cinste de cât a celorlalți”. Dracula a spus: ”Adevăr ai spus: Tu ești solul regal al marelui stăpân, pentru tine am făcut această țeapă”. El a răspuns: ”Stăpâne, dacă voi fi făptuit ceva vrednic de moarte, fă ce vrei, căci ești judecător drept, nu tu vei fi vinovat de moartea mea, ci eu singur”. Dracula a râs și a spus: ”Dacă nu mi-ai fi răspuns așa, în adevăr ai fi fost pe această țeapă”. Și l-a cinstit mult și l-a dăruit și i-a dat drumul, spunând: ”ție în adevăr se cuvine să umbli în solie de la mari stăpânitori, căci ești învățat să vorbești cu stăpânitorii cei mari, alții să nu îndrăznească, ci mai întâi să fie învățați cum să stea de vorbă cu stăpânitorii cei mari.

Sursa: Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001