Ioan Gheorghe Caragea a fost domn al Țării Românești între anii 1812-1818. S-a născut în familia marelui dragoman Gheorghe Caragea și a Sultanei, fiica fostului voievod al Moldovei, Ioan Mavrocordat.
Asemenea celorlalți domni fanarioți, Ioan Gheorghe Caragea a cumpărat tronul Țării Românești. A căutat să-și recupereze banii printr-o fiscalitate excesivă. În timpul domniei sale, Țara Românească s-a confruntat cu mai multe probleme, cea mai gravă fiind ciuma din 1813 care a provocat aproximativ 70000 de morți în Țara Românească.
Pe lângă ciuma din 1813, Ioan Gheorghe Caragea s-a confruntat și cu opoziția boierilor. Pe unii i-a silit să plece din țară, printre care marele vornic Constantin Bălăceanu, marele logofăt Grigore Ghica și marele vistier Constantin Filipescu.
În 1816 a dejucat complotul organizat de Michael Gross, un supus de-al său.
În domeniul legislativ a dispus realizarea Legiuirii Caragea, lucrare întocmită de Athanasios Hristopoulos și Ștefan Nestor.
În domeniul învățământului a fost inaugurată școala domnească de la Sfântul Sava, condusă de Gheorghe Lazăr.
Ioan Gheorghe Caragea a renunțat la tron înainte de a fi mazilit de către Poartă, stabilindu-se definitiv în Grecia, unde a murit pe data de 8 ianuarie 1845.
1 comment
În ce an sa născut?