Politica reformatoare a domnului fanariot Ioan Gheorghe Caragea

Ioan Gheorghe Caragea a fost domn al Țării Românești între anii 1812-1818. S-a născut în familia marelui dragoman Gheorghe Caragea și a Sultanei, fiica fostului voievod al Moldovei, Ioan Mavrocordat.

Asemenea celorlalți domni fanarioți, Ioan Gheorghe Caragea a cumpărat tronul Țării Românești. A căutat să-și recupereze banii printr-o fiscalitate excesivă. În timpul domniei sale, Țara Românească s-a confruntat cu mai multe probleme, cea mai gravă fiind ciuma din 1813 care a provocat aproximativ 70000 de morți în Țara Românească.

Pe lângă ciuma din 1813, Ioan Gheorghe Caragea s-a confruntat și cu opoziția boierilor. Pe unii i-a silit să plece din țară, printre care marele vornic Constantin Bălăceanu, marele logofăt Grigore Ghica și marele vistier Constantin Filipescu.

În 1816 a dejucat complotul organizat de Michael Gross, un supus de-al său.

În domeniul legislativ a dispus realizarea Legiuirii Caragea, lucrare întocmită de Athanasios Hristopoulos și Ștefan Nestor.

În domeniul învățământului a fost inaugurată școala domnească de la Sfântul Sava, condusă de Gheorghe Lazăr.

Ioan Gheorghe Caragea a renunțat la tron înainte de a fi mazilit de către Poartă, stabilindu-se definitiv în Grecia, unde a murit pe data de 8 ianuarie 1845.

Ioan Gheorghe Caragea
Ioan Gheorghe Caragea

« Gheorghe I Rákóczi, principele transilvănean care a participat la Războiul de 30 de ani
Gheorghe Duca »

Ce mai citesc alții

Adaugă comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenele și condițiile acestui site.