Pavel Aron a trăit între anii 1709-1764. A fost episcopul unit al Blajului timp de 12 ani, din iulie 1752 până în martie 1764. A fost fiu de preot, de unde și înclinația sa către domeniul clerical. Înainte de a se călugări, purta numele de Petru. A început școala la vârsta de 21 de ani. După finalizarea cursurilor de la Colegiul iezuit din Cluj, a continuat studiile filosofice la Trnava. A fost hirotonit preot la 30 iulie 1742, după absolvirea Colegiului De Propaganda Fide din Roma, unde fusese trimis de către episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein.
A revenit în Transilvania, la Blaj, în 1744, devenind unul dintre colaboratorii episcopului Inochentie Micu-Klein, pe care l-a însoțit la Viena în același an. În august 1745 a devenit vicar general episcopesc, iar în 1751 a fost ales episcop de către sinodul electiv, fiind confirmat de împărăteasă și de papă la 28 februarie, respectiv la 6 iulie 1752.
Din postura de episcop al Blajului, Pavel Aron a întemeiat și organizat în această localitate mai multe școli. Tot aici a înființat și o tipografie. A ridicat bisericile din Cut, Mănărade, Bistra și Rășinari. A publicat mai multe scrieri, printre care Păstoreasca datorie, în 1759 și Adevărata mângâiere în vremi de lipsă, în 1761. Cea mai importantă realizare a sa a fost traducerea Bibliei în limba română.
Pavel Aron fost un aprig susținător al Bisericii Unite, pedepsindu-i pe contestatari, împotriva cărora a cerut intervenția trupelor imperiale. S-a stins din viață în martie 1764, fiind înmormântat la Blaj.
Sursa imaginii: aici
