Neagoe Basarab a fost domnul Țării Românești între anii 1512 – 1521. A fost fiul lui Basarab Țepeluș și al Neagăi din Hotărani. A fost un domn erudit, cunoscând limbi precum greaca, slavona sau latina. A contribuit, alături de Macarie, de la care a primit o educație aleasă, la tipărirea Liturghierului slavon, a Octoihului și a Tetraevangheliarului, primele din statul sud-carpatic.
A deținut mai multe dregătorii, printre care mare postelnic și mare comis. În 1504 s-a căsătorit cu Despina Milița, fiica despotului sârb Iovan Brancovici, cu care a avut șase copii.
Tronul l-a obținut cu ajutor turcesc, după înfrângerea și uciderea lui Vlad cel Tânăr. Acest lucru a contribuit la menținerea relațiilor pașnice cu Imperiul Otoman, căruia i-a plătit regulat tributul. Relațiile cu Moldova au fost încordate, din cauza faptului că susținea mai mulți pretendenți la tronul acestei țări.
Neagoe Basarab a scris opera Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (1517-1521), lucrare considerată de Bogdan Petriceicu Hașdeu un ”monument de literatură, politică, filosofie și elocvență”.
A ctitorit și refăcut numeroase biserici și mănăstiri, printre care biserica Mănăstirii Curtea de Argeș și Biserica Sf. Gheorghe.
Neagoe Basarab s-a stins pe 15 septembrie 1521, fiind îngropat în biserica Mănăstirii Curtea de Argeș.
