Mihnea al III-lea Radu a fost domnul Țării Românești între anii 1658-1659. A obținut tronul cu ajutor turcesc, fiind numit domn în ianuarie 1658, în locul lui Constantin Șerban. Înscăunarea efectivă s-a petrecut o lună mai târziu, spre finele lunii februarie 1658.
Originar din Istanbul, Mihnea al III-lea s-a pretins a fi fiul lui Radu Mihnea. Și-a luat numele de Mihail în semn de apreciere față de Mihai Viteazul, a cărui politică antiotomană a urmat-o.
În ciuda faptului că a luat parte la campania otomană îndreptată împotriva lui Gheorghe al II-lea Rakoczi, domnul muntean a întreținut o corespondență secretă permanentă cu principele transilvănean.
A omorât un număr semnificativ de boieri, care erau adepții întreținerii relațiilor bune cu Poarta. Mai mult decât atât, unii boieri, în frunte cu marele vistier Pârvu Vlădescu, i-au prezentat unui comandant otoman planurile antiotomane ale lui Mihnea al III-lea, însă fără succes, deoarece domnul muntean a reușit să recâștige încrederea comandantului, trădătorii fiind executați după acest episod.
După izbucnirea războiului turco-venețian, Mihnea al III-lea ia atitudine și omoară câteva mii de turci din București, Târgoviște și alte orașe din Țara Românească. Mai mult decât atât, domnul muntean pătrunde pe teritoriul Porții și atacă raialele Brăila, Giurgiu și Turnu, făcând incursiuni și la sud de Dunăre.
Pe 24 septembrie 1659, Mihnea încheie un tratat de alianță antiotomană cu Gheorghe al II-lea Rakoczi. Acțiunile reușite ale domnului muntean îl determină pe Constantin Șerban să renunțe la pretențiile sale asupra Țării Românești, cerând în schimb sprijin pentru ocuparea tromnului Moldovei. După înscăunarea lui Constantin Șerban în fruntea Moldovei, voievozii principatelor române au stabilit planul viitoarelor operațiuni militare îndreptate împotriva Imperiului Otoman.
Acțiunile lor nu au mai avut însă parte de reușită, din cauza înlăturării lui Constantin Șerban de pe tronul Moldovei și a înfrângerii lui Gheorghe al II-lea Rakoczi în Transilvania.
Mihnea al III-lea Radu se refugiază în Transilvania, unde moare subit pe 5 aprilie 1660, în urma unui banchet dat în cinstea lui Constantin Șerban. Se presupune că a fost otrăvit de Constantin Șerban.
