Context
– în secolul al XIX-lea, pe harta Europei au apărut noi state, precum Grecia, România, Italia și Germania
– statele nou-create, precum Italia și Germania doreau reîmpărțirea lumii fiindcă nu aveau sub stăpânire colonii
– în urma războiului franco-prusac din 1870-1871, Germania a anexat de la francezi teritoriile Alsacia și Lorena, devenind cea mai mare putere militară de pe continent
– Austro-Ungaria și Germania promovau pangermanismul: doreau extinderea dominației germanice în Europa și în lume
– Rusia promova panortodoxismul și panslavismul: dorea extinderea dominației țariste în sudul Asiei și în Balcani, intrând astfel în conflict cu Austro-Ungaria
– Anglia dorea menținerea supremației maritime
– Franța dorea recuperarea teritoriilor Alsacia și Lorena de la germani
– Europa era marcată de multe contraste, atât sub aspect politic (Vestul democratic versus Estul autoritar), cât și sub aspect economic (Occidentul industrializat versus Estul agrar)
– cursa înarmărilor
– Balcanii au reprezentat cea mai tensionată zonă din Europa, deoarece interesele austro-ungare se confruntau cu cele sârbești (sprijiniți de Rusia) și cu cele otomane.
Formarea alianțelor politico-militare
Puterile Centrale (Tripla Alianță):
– 1879: Germania și Austro-Ungaria încheie o alianță defensivă îndreptată împotriva Franței
– 1882: Italia se alătură alianței, deoarece avea relații tensionate cu Franța din cauza coloniilor din nordul Africii -> ia ființă Tripla Alianță
– 1883: România aderă la această alianță din cauza pericolului rusesc care amenința independența țării
Antanta (Tripla Înțelegere)
– 1891-1893: acorduri între Franța și Rusia. Alianța era defensivă și era îndreptată împotriva Puterilor Centrale
– 1904: Franța și Anglia încheie o alianță intitulată Antanta Cordială
– 1907: Rusia și Anglia încheie o alianță militară -> se concretizează Antanta
