În lucrarea Letopisețul Țării Moldovei, Grigore Ureche relatează întemeierea Moldovei, consemnând descălecatul lui Dragoș, voievod din Maramureș.
[…] noi aflăm că Moldova s-au discălecat mai pe urmă, iar muntenii mai întâi, măcar că s-au tras de la un izvod, muntenii mai întâi, moldovenii mai pre urmă de păstorii nemerit, că umblându păstorii de la Ardeal, ce se chiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacele, au dat o hiară ce se chiamă bour și după multă goană ce au gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolea fiindu și hiara obosită au ucis-o la locul unde se chiamă acum Bourenii dacă s-au discălicat stat. Și hierul țării sau pecetea cap de bour să însemnează. Și cățeaoa cu care au gonit hiara aceia au crăpat, pre care o au chiemat-o Molda, iară apei de pre numele cățelei Moldii i-au zis Molda sau cumu-i zic unii, Moldova. Așijderea și țării dinspre numele apei i-au pus numele Moldova […]
După răsipa țării dintâi […] (când s-au răsipit tătarii dintr-aceste locuri, de au rămas locul pustiu) mai apoi, după multă vreme cum spune mai sus, cându păstorii din munții ungurești pogorându-se după vânat au nemerit la apa Moldovei, locuri despărtate cu câmpi deschiși, cu ape curgătoare, cu păduri dese, și îndrăgind locul, au tras pre ai săi de la Maramoros și pre alții au îndemnat, de au discălicat întâi supt munte, apoi mai adoagându-să și crescându înainte, nu numai apa Moldovei, ce nici Siretul nu i-au hotărât, ce s-au întinsu până la Nistru și până la mare […]
