Sfatul și Poporul au găsit cu cale; președinte al Adunării fiind Dionysos al lui Bianor, Apollonios al lui Cleobrotos a propus:

Întrucât Agathocles al lui Antiphilos, coborâtor dintr-un părinte binefăcător al obștii, se poartă față de cetate și de cetățeni ca un om vrednic și de seamă, dovedindu-și în chipul cel mai deplin, cu vorba și cu fapta, râvna față de popor, în orice împrejurare grea pentru cetate precum și în toate dregătoriile, însărcinările și slujbele, și mai întâi, într-o vreme când cetatea era bântuită de tulburări, iar tracii în număr mare atacau orașul și teritoriul, când grânele stăteau să dea în pârg iar cetățenii se frământau foarte, fiind ales căpetenie a arcașilor și strângând oșteni cu plată Agathocles a știut să păzească țarinile, dând putință fieștecăruia să-și strângă grânele fără vătămare; iar când tracii din jurul lui Zoltes au pătruns cu oaste mare în Scythia, către orașele grecești sub oblăduirea regelui Rhemaxos, [tot el] ales sol, a pornit în țară străină, străbătând pământurile mai multor noroade și, înfruntând primejdii de tot felul, a convins pe barbari nu numai să cruțe cetatea, dar și să […] adunate înainte de tâlhari […] ce se aflau la ordinul lui Zoltes, […] să mântuiască toate […] și împreună cu ei s-a grăbit […] cetatea să plătească cinci [talanți?] pentru ca să cadă la înțelegere cu cetatea în privința hranei…

Când după aceasta, aceiași [barbari] au năpădit ținutul și au prins să asedieze Bizone și să pustiască teritoriul, grânele noastre fiind [și de data aceasta] gata să dea în pârg, ales sol și pornind spre locul unde se afla oastea, rânduit de cetățeni să răscumpere după putință teritoriul și recolta, i-a convins pe Zoltes și pe traci, cu preț de 600 de galbeni, să nu pătrundă în teritoriu, nici să se apropie de oraș, ceea ce a îngăduit cetățenilor să rămână stăpâni pe toate grânele și pe ogoare.

Și iarăși, ales sol în Tracia și la căpetenia acestora Zoltes, a reînnoit învoielile și înțelegerile încheiate cu ei: și simțind că se strâng laolaltă tâlhari mulți, a adus faptul la cunoștința lui Zoltes, dând de știre și cetățenilor după întoarcerea sa acasă: din care pricină uneltirea a rămas fără urmări.

Iar mai târziu, călcând tracii jurămintele și învoiala și tot dând năvală [pe pământurile cetății], ales de popor comandant cu depline puteri al teritoriului și strângând oșteni voluntari dintre cetățeni și barbarii adăpostiți în cetate, a păzit ogoarele și turmele și grânele până la trecerea [spre noi] a regelui Rhemaxos. Iar după ce regele a trecut pe malul din față, nelăsând în urmă-i străji de teamă și trimițând numai vestitori ca să ceară tributul, ales sol și pornind la drum pe apă, ținutul fiind cuprins de război, l-a convins pe regele Rhemaxos să dea spre paza cetății călăreți o sută; iar când tracii au căzut în număr mare asupra străjerilor, iar aceștia – de frică – au fugit pe celălalt mal, lăsând teritoriul [cetății] fără pază, trimis sol la feciorul regelui, Phradmon [?], l-a convins pe acesta să dea strajă cetății călăreți șase sute, care, întrecând oastea vrăjmașilor, au înfrânt pe căpetenia acestora Zoltes și […].

Sursa: Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recomandări
You May Also Like
Constantin Ipsilanti
Citește

Constantin Ipsilanti

Constantin Ipsilanti a fost domn al Moldovei între anii 1799-1801 și 1806-1807, respectiv al Țării Românești între anii…