Grigore al III-lea Ghica a fost domnul Moldovei între anii 1764-1767 și 1774-1777 și al Țării Românești între anii 1768-1769. S-a născut în familia marelui dragoman Alexandru Matei Ghica și a Elenei Eupraghioti.
Înainte de ocuparea scaunului domnesc în Moldova, Grigore al III-lea Ghica a fost mare dragoman al Porții între anii 1758-1764. În Moldova, Grigore al III-lea Ghica a adoptat o fiscalitate redusă, a introdus nartul (norma zilnică de lucru), a sprijinit învățământul prin înființarea de școli și a promovat o politică secretă pro-rusă.
Domnia din Țara Românească a debutat cu izbucnirea războiului ruso-turc din 1768-1774, în timpul căruia Grigore al III-lea Ghica a fost capturat și dus la curtea țarinei Ecaterina a II-lea. După pacea de la Kuciuk-Kainargi, Grigore al III-lea Ghica revine pe tronul Moldovei. În ultima domnie din Moldova, Grigore al III-lea Ghica s-a opus anexării Bucovinei de către Austria, atitudine care a determinat Poarta să-l mazilească.
Din ordinul lui Capugi-bașa Kara Hissarli Ahmed Bey, la 1 octombrie 1777, Grigore al III-lea Ghica a fost asasinat, capul fiindu-i dus la Constantinopol. Trupul său a fost înmormântat la Mănăstirea Sf. Spiridon din Iași.
