Sârb de origine, Gherasim Adamovici a fost un episcop ortodox din Transilvania, care a militat pentru drepturile românilor din acest principat. A trăit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În anul 1790, în cadrul unor lucrări ale Congresului național bisericesc sârb, cere egalitatea în drepturi a românilor cu cele ale sârbilor. A fost contemporan cu cărturarii Școlii Ardelene, alături de care întocmește memoriul Supplex Libellus Valachorum în 1791.
Acest memoriu a fost respins de dieta de la Cluj, fapt ce a determinat Sinodul protopopilor ortodocși să-l însărcineze pe Gherasim cu misiunea de a-i prezenta împăratului austriac doleanțele românilor.
Memoriul înaintat împăratului prevedea acordarea de funcții românilor în Cancelaria aulică, Tabla regească și guvern, acordarea de drepturi egale pentru preoții români cu celelalte confesiuni, invocând vechimea, originea și numărul românilor din Transilvania.
În urma discuțiilor avute, episcopul a fost mustrat. Mai mult decât atât, la moartea împăratului Leopold al II-lea, noul conducător al Imperiului Habsburgic, Francisc I, a reprimat orice mișcare națională. Cu ajutorul său și cu banii lui Ghedeon Nichitici a fost ridicată o biserică în cartierul Maieri din Sibiu.
Gherasim Adamovici a fost înmormântat în ctitoria sa din Maierii Sibiului. După moartea sa, afacerile scaunului episcopal au fost încredințate Consistoriului eparhial vreme de 14 ani.
