Gheorghe Ștefan

Gheorghe Ștefan a domnit în Moldova între anii 1653-1658. Înainte de ocuparea scaunului domnesc, Gheorghe Ștefan a deținut funcțiile de mare sluger, mare spătar și mare logofăt.

A obținut tronul Moldovei, pentru prima dată, cu ajutorul lui Matei Basarab, domnul Țării Românești, și al lui Gheorghe al II-lea Rakoczi, principele Transilvaniei, înlăturându-l pe Vasile Lupu de la domnie. Această domnie a fost, însă, de scurtă durată, deoarece Vasile Lupu și-a recăpătat tronul cu ajutorul cazacilor.

Gheorghe Ștefan a întreprins o serie de acțiuni militare împotriva lui Vasile Lupu, care s-au finalizat cu ocuparea definitivă a tronului Moldovei: în iulie 1653, cu ajutorul lui Matei Basarab, îl învinge pe Lupu lângă Târgu Frumos, iar cu ajutorul polonilor asediază și cucerește capitala Suceava.

Pe plan intern, Gheorghe Ștefan a urmărit atragerea boierilor pământeni de partea sa, persecutându-i astfel pe cei greci.

Pe plan extern, domnul moldovean a întreținut relații bune cu Țara Românească, Transilvania, Polonia și Rusia, cu cea din urmă încheind un tratat de alianță, primul din istoria Moldovei.

Din cauza faptului că domnul Moldovei a luat parte la acțiunea lui Gheorghe al II-lea Rakoczi de acaparare a tronului polon, fără să aibă aprobarea Porții, acesta a fost înlăturat din scaunul domnesc în primăvara lui 1658.

Și-a petrecut ultimii ani de viață în străinătate, murind în 1668 la Stettin, în Pomerania. Rămășițele sale au fost aduse în țară și înmormântate la ctitoria sa, Mănăstirea Cașin din județul Bacău.