Gheorghe Rákóczi I s-a născut în 1598, fiind fiul lui Sigismund Rákóczi și al Annei Gerendi. Frații săi au fost Erzsébet Rákóczi, Pál Rákóczi și Szigmond Rákóczi.
A fost căsătorit de două ori, soțiile sale fiind Katalin Bethlen și Zsuzsanna Lorántffy. A avut patru copii: Sámuel Rákóczi, Gheorghe Rákóczi al II-lea, Sigismund Rákóczi și Francisc Rákóczi.
A fost principele Transilvaniei între anii 1630-1648. A ajuns în fruntea Transilvaniei cu forțele interne care erau ostile habsburgilor.
A promovat o politică constantă de consolidare a autorității centrale în defavoarea marii nobilimi. În acest sens, a limitat puterea marii nobilimi, opunându-se privilegiilor săsești. A urmărit constituirea unei nobilimi de curte, formată de mari dregători, acordând micii nobilimi diferite funcții.
Adept al calvinismului, Gheorghe Rákóczi I a promovat o politică de calvinizare a românilor ortodocși. În acest sens, a pus presiune asupra Bisericii Ortodoxe cu scopul de a converti clerul și pe credincioșii ortodocși la calvinism. În 1642, principele a tipărit la Alba Iulia un catehism calvin în limba română, cerând mitropoliei să răspândească învățăturile calvine în rândul credincioșilor săi.
A continuat politica predecesorului său Gabriel Bethlen, întreținând relații bune cu Țara Românească și Moldova. L-a ajutat pe Matei Basarab să ocupe tronul Țării Românești, cu care a încheiat mai multe tratate de alianță (1635, 1636, 1640). În 1636 a beneficiat de ajutorul acestuia atunci când Imperiul Otoman l-a mazilit în favoarea lui Ștefan Bethlen, reușind să se impună în fața forțelor otomane la Salonta. Cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, a încheiat două tratate de alianță, în 1638 și 1646.
Pe 16 noiembrie 1643, la Alba Iulia, Gheorghe Rákóczi I a semnat un tratat de alianță cu Suedia și Franța împotriva habsburgilor, angajând astfel Transilvania în Războiul de 30 de ani. Cu ajutorul aliaților, principele obține multiple victorii împotriva Austriei, însă nu reușește să fructifice ultima sa victorie de la Dregelypalank din 5 mai 1645 din cauza Imperiului Otoman, care era în dezacord cu acțiunile principelui, amenințând cu invazia. Astfel, Rákóczi I este nevoit să încheie pace cu austriecii la Linz, pe 29 august 1645, reînnoindu-se clauzele păcii de la Mikulov: Satu Mare și Szabolcs erau acordate principelui transilvănean cu drept de moștenire.
Spre deosebire de predecesorul său, Gheorghe Rákóczi I a promovat o politică antiotomană. A încercat să constituie o ligă antiotomană formată din Țările Române și Polonia, însă proiectul a eșuat din cauza politicii filoturce promovate de Seimul polonez.
Gheorghe Rákóczi I a murit pe 15 octombrie 1648.
În timpul domniei lui, Transilvania s-a afirmat cel mai mult pe plan extern, mai ales prin participarea ca stat suveran la încheierea păcii din Westfalia din 1648.
- Dan Berindei, Istoria românilor din paleolitic până în 2008. Cronologie, Editura Cartex 2000, București, 2008
- Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2011
- Ioan-Aurel Pop, Istoria românilor, Editura Litera, București, 2011
- Keith Hitchins, Scurtă istorie a României, Traducere de Lucia Popovici, Editura Polirom, 2015
- Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Corint Educațional, București, 2014
- Vasile Mărculeț (coordonator), Evul Mediu Românesc. Dicționar biografic, Editura Meronia, București, 2010
Pavel Dumitrache: 
Ionut: 
Daniel Pomian: 
Popescu Gabriel: 
Stejarel Patrana: