Gheorghe Rákóczi I s-a născut în 1598, fiind fiul lui Sigismund Rákóczi și al Annei Gerendi. Frații săi au fost Erzsébet Rákóczi, Pál Rákóczi și Szigmond Rákóczi.

A fost căsătorit de două ori, soțiile sale fiind Katalin Bethlen și Zsuzsanna Lorántffy. A avut patru copii: Sámuel Rákóczi, Gheorghe Rákóczi al II-lea, Sigismund Rákóczi și Francisc Rákóczi.

A fost principele Transilvaniei între anii 1630-1648. A ajuns în fruntea Transilvaniei cu forțele interne care erau ostile habsburgilor.

A promovat o politică constantă de consolidare a autorității centrale în defavoarea marii nobilimi. În acest sens, a limitat puterea marii nobilimi, opunându-se privilegiilor săsești. A urmărit constituirea unei nobilimi de curte, formată de mari dregători, acordând micii nobilimi diferite funcții.

Adept al calvinismului, Gheorghe Rákóczi I a promovat o politică de calvinizare a românilor ortodocși. În acest sens, a pus presiune asupra Bisericii Ortodoxe cu scopul de a converti clerul și pe credincioșii ortodocși la calvinism. În 1642, principele a tipărit la Alba Iulia un catehism calvin în limba română, cerând mitropoliei să răspândească învățăturile calvine în rândul credincioșilor săi.

A continuat politica predecesorului său Gabriel Bethlen, întreținând relații bune cu Țara Românească și Moldova. L-a ajutat pe Matei Basarab să ocupe tronul Țării Românești, cu care a încheiat mai multe tratate de alianță (1635, 1636, 1640). În 1636 a beneficiat de ajutorul acestuia atunci când Imperiul Otoman l-a mazilit în favoarea lui Ștefan Bethlen, reușind să se impună în fața forțelor otomane la Salonta. Cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, a încheiat două tratate de alianță, în 1638 și 1646.

Între anii 1643-1645, Gheorghe Rákóczi I încheie tratate de alianță cu Suedia și cu Franța împotriva habsburgilor, angajând astfel Transilvania în Războiul de 30 de ani. Cu ajutorul aliaților, principele obține multiple victorii împotriva Austriei, însă nu reușește să fructifice ultima sa victorie de la Dregelypalank din 5 mai 1645 din cauza Imperiului Otoman, care era în dezacord cu acțiunile principelui, amenințând cu invazia. Astfel, Rákóczi I este nevoit să încheie pace cu austriecii la Linz, pe 29 august 1645, reînnoindu-se clauzele păcii de la Mikulov: Satu Mare și Szabolcs erau acordate principelui transilvănean cu drept de moștenire.

Spre deosebire de predecesorul său, Gheorghe Rákóczi I a promovat o politică antiotomană. A încercat să constituie o ligă antiotomană formată din Țările Române și Polonia, însă proiectul a eșuat din cauza politicii filoturce promovate de Seimul polonez.

Gheorghe Rákóczi I a murit pe 15 octombrie 1648.

Dacă dorești să contribui la dezvoltarea acestui site, o poți face printr-o donație prin intermediul Paypal sau Patreon.
Susține-ne pe Patreon
448 Shares:
Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Recomandări
Alte articole