Gheorghe Rákóczi I s-a născut în 1598, fiind fiul lui Sigismund Rákóczi și al Annei Gerendi. Frații săi au fost Erzsébet Rákóczi, Pál Rákóczi și Szigmond Rákóczi.

A fost căsătorit de două ori, soțiile sale fiind Katalin Bethlen și Zsuzsanna Lorántffy. A avut patru copii: Sámuel Rákóczi, Gheorghe Rákóczi al II-lea, Sigismund Rákóczi și Francisc Rákóczi.

A fost principele Transilvaniei între anii 1630-1648. A ajuns în fruntea Transilvaniei cu forțele interne care erau ostile habsburgilor.

A promovat o politică constantă de consolidare a autorității centrale în defavoarea marii nobilimi. În acest sens, a limitat puterea marii nobilimi, opunându-se privilegiilor săsești. A urmărit constituirea unei nobilimi de curte, formată de mari dregători, acordând micii nobilimi diferite funcții.

Adept al calvinismului, Gheorghe Rákóczi I a promovat o politică de calvinizare a românilor ortodocși. În acest sens, a pus presiune asupra Bisericii Ortodoxe cu scopul de a converti clerul și pe credincioșii ortodocși la calvinism. În 1642, principele a tipărit la Alba Iulia un catehism calvin în limba română, cerând mitropoliei să răspândească învățăturile calvine în rândul credincioșilor săi.

A continuat politica predecesorului său Gabriel Bethlen, întreținând relații bune cu Țara Românească și Moldova. L-a ajutat pe Matei Basarab să ocupe tronul Țării Românești, cu care a încheiat mai multe tratate de alianță (1635, 1636, 1640). În 1636 a beneficiat de ajutorul acestuia atunci când Imperiul Otoman l-a mazilit în favoarea lui Ștefan Bethlen, reușind să se impună în fața forțelor otomane la Salonta. Cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, a încheiat două tratate de alianță, în 1638 și 1646.

Între anii 1643-1645, Gheorghe Rákóczi I încheie tratate de alianță cu Suedia și cu Franța împotriva habsburgilor, angajând astfel Transilvania în Războiul de 30 de ani. Cu ajutorul aliaților, principele obține multiple victorii împotriva Austriei, însă nu reușește să fructifice ultima sa victorie de la Dregelypalank din 5 mai 1645 din cauza Imperiului Otoman, care era în dezacord cu acțiunile principelui, amenințând cu invazia. Astfel, Rákóczi I este nevoit să încheie pace cu austriecii la Linz, pe 29 august 1645, reînnoindu-se clauzele păcii de la Mikulov: Satu Mare și Szabolcs erau acordate principelui transilvănean cu drept de moștenire.

Tratatul dintre regele Franței Ludovic al XIV-lea și principele Gheorghe Rákóczi I (1645):

Alteța sa principele Transilvaniei mărturisind de mai mulți ani maiestății sale preacreștine prin ambasadorii săi și prin scrisori, planul pe care-l are pentru statornicirea libertății obștești și pentru dragostea față de patria sa, de a intra în alianța făcută între maiestatea sa preacreștină, regina și coroana Suediei și alte confederații cu prilejul primejdiei ce amenință Germania și alte regate creștine […] maiestatea sa preacreștină nevrând să părăsească pe alteța sa într-un asemenea plan lăudabil și nici de a pierde prilejul de a aduce creștinătății o pace universală […] M-a trimis pe mine Anton de Croissi și de Marsili, consilier în parlament […] După mai multe consultări și sfătuiri serioase, noi ne-am înțeles asupra articolelor următoare:

1. Maiestatea sa preacreștină va lua sub ocrotirea sa pe alteța sa principele Transilvaniei și pe soția sa […] toate și fiecare din stările și ordinele din Ungaria și Transilvania supuse lui […]

2. Regele, cu prilejul acestei alianțe și a protecției pe care și-o ia și pe care trebuie s-o dea, nu va avea niciodată, sub vreun pretext oarecare, nici o pretenție cu privire la regatele Ungariei și Transilvaniei […]

4. Pentru ca principele să poate mai ușor suporta greutățile și cheltuielile războiului, regele îi va număra de la început 100.000 richedali la Constantinopole pentru cheltuielile primului an […] și el va avea grija de a-i plăti în toți anii următori […] 75.000 de richedali […]

6. Regele nu va face nici o pace sau armistițiu cu Casa de Austria, nici cu vreun aliat sau părtaș al ei în acest război, fără știrea și încunoștințarea și spre paguba alteței sale principelui, sau după moartea sa, în a urmașilor săi care vor continua războiul […]

9. Alteța sa principele făgăduiește de asemenea maiestății sale preacreștine că el, urmașii săi și pomenitele stări ale Ungariei și Transilvaniei vor continua războiul cu toate puterile până la încheierea păcii generale împotriva lui Ferdinand al III-lea, împăratul Romanilor și împotriva aliaților și părtașilor săi în acest război […]

10. El făgăduiește de asemenea că nici el, nici urmașii săi, nici pomenitele stări, nu vor încheia nici pace, nici armistițiu cu cei din Casa de Austria și cu aliații și părtașii ei în acest război […]

Spre deosebire de predecesorul său, Gheorghe Rákóczi I a promovat o politică antiotomană. A încercat să constituie o ligă antiotomană formată din Țările Române și Polonia, însă proiectul a eșuat din cauza politicii filoturce promovate de Seimul polonez.

Gheorghe Rákóczi I a murit pe 15 octombrie 1648.

Dacă dorești să contribui la dezvoltarea acestui site, o poți face printr-o donație prin intermediul Paypal sau Patreon. Îți mulțumim în avans.
Susține-ne pe Patreon
0 Shares:
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Poți susține acest site dacă cumperi de pe eMAG, Cărturești, Libris, Cartepedia sau Elefant, folosind link-urile noastre de afiliere.
Alte articole
Dobrotici
Citește

Dobrotici

Dobrotici a fost despotul Dobrogei între anii 1348-1386. A fost fratele lui Balica, arhontele Țării Cavarnei. În izvoare…