Gheorghe Rákóczi al II-lea

22 ianuarie 2021 | Nici un comentariu
www.istorie-romaneasca.ro
”Un popor care nu își cunoaște istoria și eroii e ca un copil care nu își cunoaște părinții.”
(Nicolae Iorga)

Gheorghe Rákóczi al II-lea s-a născut pe 30 ianuarie 1621, fiind fiul lui Gheorghe Rákóczi I și al Zsuzsannei Lorántffy. Frații săi au fost Sámuel Rákóczi, Sigismund Rákóczi și Francisc Rákóczi.

A fost căsătorit cu Zsófia Báthory cu care a avut un singur copil, pe Francisc Rákóczi.

A fost principele Transilvaniei între anii 1648-1660. I-a urmat la tron tatălui său.

Asemenea tatălui său, a promovat o politică constantă de consolidare a autorității centrale în defavoarea marii nobilimi. A pus accent pe modernizarea țării, adoptând în acest sens colecția de legi Approbatae Constitutiones la 15 ianuarie 1653.

A continuat politica externă a tatălui său. A întreținut relații bune cu Țara Românească, atât în timpul domniei lui Matei Basarab, cu care încheie două tratate de alianță (în 1650 și 1651), cât și în timpul domniei lui Constantin Șerban, cu care încheie un tratat de alianță în ianuarie 1656.

În cazul Moldovei, principele ardelean l-a sprijinit pe Gheorghe Ștefan în vederea ocupării tronului moldav. Astfel, în zilele de 15-16 iulie 1653, Gheorghe Ștefan, beneficiind de ajutoare din Transilvania și Țara Românească, l-a înlăturat pe Vasile Lupu de la tronul Moldovei, în urma victoriei de la Sârca. Ulterior, principele Transilvaniei încheie cu Gheorghe Ștefan un tratat de alianță.

Educația primită de la Academia lui Gabriel Bethlen și ambiția moștenită de la tatăl său l-au determinat să ocupe tronul Poloniei. În această direcție, a purtat tratative în vederea încheierii unor alianțe cu cazacii, rușii și suedezii. În iarna lui 1657, în fruntea unei armate de 40.000 de oșteni, printre care cazaci, moldoveni și munteni, principele Gheorghe Rákóczi al II-lea atacă Polonia, reușind să ocupe Cracovia și Varșovia. Nu reușește să se impună din cauza aliaților săi care l-au abandonat, fiind nevoit să capituleze în fața polonezilor la 22 iulie 1657.

Mazilit de sultan, principele împreună cu domnii Țării Românești și Moldovei, Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan, declanșează lupta antiotomană în 1658. A încercat să atragă Austria de partea sa, însă fără succes. La 24 septembrie 1659, în condiții de deplină egalitate, Gheorghe Rákóczi al II-lea încheie un tratat de alianță cu domnul muntean Mihnea al III-lea.

Obține împotriva otomanilor victorii la Lipova (1658), Cluj și Deva (1659), însă nu reușește să apere Transilvania în fața tătarilor. Pierde în favoarea turcilor cetățile Ineu, Caransebeș și Lugoj (1658), fiind învins de aceștia la Poarta de Fier a Transilvaniei în ziua de 22 noiembrie 1659. Bătălia finală a avut loc pe 22 mai 1660, în zona Gilău-Florești, încheiată cu victoria otomanilor.

Din cauza rănilor suferite în timpul ultimei bătălii, Gheorghe Rákóczi al II-lea a murit câteva zile mai târziu, pe 7 iunie 1660, la Oradea.

Asemenea tatălui său, principele a promovat o politică externă activă, care a culminat cu încercarea sa de a cuceri Polonia.


Distribuie mai departe
Dacă îți place acest site și vrei să ajuți la dezvoltarea lui, o poți face prin intermediul Patreon, cumpărând un abonament de 3€.
Susține acest proiect

Ce mai citesc alții

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenele și condițiile acestui site.