Gheorghe Grigore Cantacuzino, jurist de profesie, s-a născut la data de 22 septembrie 1832, la București. A fost fiul marelui vornic Grigore Cantacuzino și al Luxiței Kretzulescu. Datorită averii sale a fost supranumit ”Nababul”, fiind unul dintre cei mai bogați oameni din spațiul românesc.

Gheorghe Grigore Cantacuzino
Gheorghe Grigore Cantacuzino

După obținerea doctoratului în drept, la Paris, s-a reîntors în țară, unde a intrat în magistratură, fiind numit judecător la Tribunalul Ilfov. Ulterior devine consilier la Curtea de Apel din București, însă pentru o scurtă perioadă de timp, demisionând în semn de protest față de decizia domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a dizolva Adunarea Electivă.

Gheorghe Grigore Cantacuzino a făcut parte din ”monstruoasa coaliție”, care l-a silit pe domnitor să abdice. În urma acestui episod, Cantacuzino a revenit în magistratură, fiind numit președinte al secției Curții de Apel. După alegerea sa ca deputat în Adunarea Constituantă, devine membru al Comisiei de redactare a Constituției Române, promulgate în iulie 1866.

După moartea lui Lascăr Catargiu, din 30 martie 1899, Grigore Cantacuzino devine președintele Partidului Conservator, din fruntea căruia demisionează în aprilie 1907.

Gheorghe Grigore Cantacuzino a avut o bogată carieră politică, ocupând funcții precum: deputat în Adunarea Constituantă, primar al Capitalei (mai 1869 – ianuarie 1870), senator, ministru al Justiției (24-27 ianuarie 1870), ministru al Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice (20 aprilie – 14 decembrie 1879, 16 decembrie 1873 – 7 ianuarie 1875), ministru al Finanțelor (7 ianuarie 1875 – 30 ianuarie 1876), ministru de Interne (11 aprilie 1899 – 9 ianuarie 1900, 22 decembrie 1904 – 12 martie 1907), Președinte al Adunării Deputaților (16 noiembrie 1899 – 22 februarie 1891, 25 septembrie 1900 – 14 februarie 1901), Președinte al Senatului (25 februarie 1892 – 24 octombrie 1895, 10 martie 1911 – 17 octombrie 1912, 29 noiembrie 1912 – 23 martie 1913). A deținut și funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri în perioadele 11 aprilie 1899 – 7 iulie 1900 și 22 decembrie 1904 – 12 martie 1907.

Cel supranumit ”Nababul” moare la 23 martie 1913.

Rămâi alături de noi

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele articole.

Îți mulțumim că te-ai abonat.

Ceva este în neregulă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *