Data: 8 ianuarie 2018 | Timp de lectură: 2 minute

Geții în izvoarele grecești

Cel mai vechi izvor care îi menționează pe geți îi aparține istoricului grec Herodot, care relatează campania împăratului persan Darius I împotriva sciților, din jurul anului 514 î.Hr.. Acesta îi consideră pe geți ca fiind ”cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”, fiindcă, spre deosebire de alte neamuri trace, aceștia au hotărât să reziste în fața perșilor în pofida faptului că disproporția de forțe era una semnificativă. Tot istoricul grec afirmă că geții se credeau nemuritori, pentru care moartea era drumul către zeitatea supremă, Zamolxis. O dată la cinci ani, geții trimiteau un sol, care era ales prin tragere la sorți. Cel care era ucis în urma aruncării deasupra a unor sulițe era considerat un om bun, vrednic de a fi sol. Cel care supraviețuia era considerat un om rău.

Din scrierile lui Herodot reiese că Zamolxis a fost sclavul lui Pitagora. Devenit liber, apoi bogat, acesta a revenit în rândul tracilor, care duceau o viață pauperă. Din scrierea acestuia reiese că geții recunosc doar cultul lui Zamolxis, ceea ce face din religia acestora una monoteistă, idee cu care a fost de acord și arheologul Vasile Pârvan.

Geții în izvoarele grecești. Simbolul lupului dacic
Geții în izvoarele grecești. Simbolul lupului dacic
Sursa imaginii: aici

Informațiile despre geți devin tot mai numeroase în urma apariției coloniilor grecești de pe litoralul Mării Negre. Din izvoare reiese faptul că relațiile dintre geți și coloniștii greci au fost, adesea, pașnice. Civilizația greacă era superioară celei băștinașe, geții preluând numeroase elemente de la aceasta. Așa se face că progresul geților a fost accelerat în urma contactelor cu lumea greacă. O incursiune de-a lui Alexandru Macedon la nord de Dunăre, din anul 335 î.Hr., arată că economia societății gete era preponderent agrară. Lipsa oricărei opuneri de rezistență a geților față de armata macedoneană denotă existența unei așezări slab fortificată. Câteva decenii mai târziu, la începutul secolului III î.Hr., geograful grec Strabon relatează campania lui Lysimach împotriva regelui get Dromichaites. Regele get reușește să-l învingă pe Lysimach și să transforme victoria sa într-o alianță, consolidată prin căsătoria sa cu fiica conducătorului macedonean.

După acest conflict armat, izvoarele oferă foarte rar informații despre geți. Sunt amintiți Rhemaxos (probabil un urmaș al lui Dromichaites), protector al coloniilor grecești de pe litoralul Mării Negre și Oroles, un conducător al unei uniuni de triburi, din sud-estul Transilvaniei și sudul Moldovei. Informații bogate mai apar abia în timpul domniei lui Burebista.

Pictură interioară de la Biserica Banu din Iași

Eustatie Altini – pictor român de la cumpăna veacurilor XVIII-XIX

Regele Alexandru I și Regina Maria ai Iugoslaviei

Fișă biografică: Principesa Mărioara (1899-1961)

    Adaugă un comentariu

    Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.

    Transmite-i unui prieten
    Bună ziua,


    V-am trimis acest articol în ideea că poate vă interesează subiectul. Îl puteți accesa la acest link: https://www.istorie-romaneasca.ro/getii-in-izvoarele-grecesti/


    Istorie Românească
    https://www.istorie-romaneasca.ro

    Facebook: https://www.facebook.com/istorie.romaneasca
    Instagram: https://www.instagram.com/istorieromaneasca/
    Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCO-_7o5LaOBvUfzQtAGkFFg
    Vimeo: https://vimeo.com/istoriero