Gabriel Bethlen

Gabriel Bethlen s-a născut în 1580, fiind fiul lui Francisc Bethlen și al Drusianei Lazăr. Fratele său a fost Ștefan Bethlen.

A fost căsătorit de două ori, soțiile sale fiind Zsuzsanna Károlyi și Ecaterina de Brandenburg. Nu a avut copii.

A fost principele Transilvaniei între anii 1613-1629. A ocupat tronul cu sprijinul otomanilor, dar a beneficiat și de ajutorul lui Radu Mihnea, domnul Țării Românești și al lui Ștefan Tomșa al II-lea, voievodul Moldovei.

În timpul domniei, Gabriel Bethlen a promovat o politică constantă de consolidare a autorității centrale în defavoarea marii nobilimi. În acest sens, a limitat puterea marii nobilimi, opunându-se privilegiilor săsești. A urmărit constituirea unei nobilimi de curte, formată de mari dregători, acordând micii nobilimi diferite funcții.

Pe plan economic, principele transilvănean a încurajat dezvoltarea meșteșugurilor și a comerțului.

Adept al calvinismului, Gabriel Bethlen a susținut Reforma și învățământul de factură umanistă, înființând în 1622, la Alba Iulia, o academie. Doi ani mai târziu, principele le-a dat fiilor de iobagi dreptul de a frecventa școlile. Pe preoții români i-a scutit de dijmă din vite și din grâne.

A avut relații foarte bune cu cei care l-au ajutat să capete tronul Transilvaniei.

Pe 25 noiembrie 1613, la Oprișani, a încheiat o înțelegere de colaborare cu domnii Țării Românești și Moldovei, Radu Mihnea și Ștefan Tomșa al II-lea. Cu cel din urmă mai încheie un tratat de alianță la Soroca, pe 26 septembrie 1617.

În 1616, Gabriel Bethlen i-a sprijinit pe turci în luptele cu polonezii. Ulterior, a mijlocit pacea între cele două puteri.

Pe 25 aprilie 1619, Gabriel Bethlen a încheiat un tratat de alianță, la Alba Iulia, cu Gavril Movilă, domnul Țării Românești, care prevedea modalitățile de rezolvare a litigiilor de graniță și restituirea reciprocă a țăranilor șerbi și a țiganilor fugiți.

Pe 6 mai 1622, la Cluj, principele Transilvaniei încheie cu domnul muntean Radu Mihnea un tratat prin care cel din urmă se putea refugia în spațiul intracarpatic, în caz de primejdie.

A promovat o politică antihabsburgică. Având ca obiectiv obținerea coroanei Ungariei, a luat parte la Războiul de 30 de ani, aderând în 1619 la alianța antihabsburgică. Acțiunile militare au alternat cu tratatele de pace (Tirnavia în 1615 și 1617, Nikolsburg în 1621, Mikulov în 1622, Viena în 1624, Bratislava în 1626). Apogeul acțiunii militare a lui Gabriel Bethlen împotriva Austriei l-a constituit asediul Vienei. Din cauza faptului că acțiunile sale au eșuat, principele transilvănean a fost nevoit să renunțe la coroana Ungariei, primind în schimb, din partea împăratului, cu titlu viager, șapte comitate din Ungaria.

Cel mai mare proiect pe care-l urmărea Gabriel Bethlen a fost realizarea unui regat protestant al Daciei, prin unirea Țărilor Române. A inițiat acest plan în 1627, adresându-se patriarhului ecumenic Kyrillos Loukaris pentru convertirea românilor la protestantism, însă a fost refuzat.

Gabriel Bethlen a murit în 1629.

Gabriel Bethlen fost un principe ambițios, care, prin participarea la Războiul de 30 de ani, a sporit prestigiul Transilvaniei.

• Dan Berindei, Istoria românilor din paleolitic până în 2008. Cronologie, Editura Cartex 2000, București, 2008
• Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2011
• Ioan-Aurel Pop, Istoria românilor, Editura Litera, București, 2011
• Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Corint Educațional, București, 2014
• Vasile Mărculeț (coordonator), Evul Mediu Românesc. Dicționar biografic, Editura Meronia, București, 2010