Regele Carol I în tinerețe
Regele Carol I în tinerețe
Sursa imaginii: aici

Regele Carol I, pe numele său Carol Eitel-Friedrich-Zephyrinus Ludwig, s-a născut la 20 aprilie 1839 la Sigmaringen, fiind cel de-al doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern, guvernatorul Renaniei.

A avut parte de o educație militară, absolvind în 1856 cursurile școlii superioare de cadeți și în 1857 pe cele ale Școlii de artilerie și geniu din Berlin. În 1864 a participat ca voluntar la războiul austro-prusac împotriva Danemarcei.

În 1866, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și refuzul lui Filip de Flandra de a prelua domnia României, lui Carol i s-a propus tronul acestei țări. Carol a fost ales domn al României în urma plebiscitului desfășurat între 14-20 aprilie 1866. Ajunge în țară pe 8 mai și două zile mai târziu, depune jurământul în Camera Deputaților. Imperiul Otoman l-a recunoscut pe Carol ca domn al României la 11 octombrie 1866, când a emis firmanul de învestitură a acestuia.

În septembrie 1869, pe când se afla în Koln, Carol a cunoscut-o pe Principesa Elisabeta, cu care s-a căsătorit pe 3 noiembrie același an la Neuwid.

Carol I și viitoarea sa mireasă, Elisabeta
Carol I și viitoarea sa mireasă, Elisabeta
Sursa imaginii: aici

Pe 27 august 1871 se naște prima prințesă română din familia de Hohenzollern, Maria, care, în urma unei îmbolnăviri de scarlatină, moare în 1874, fiind îngropată, inițial, la Cotroceni. La moartea reginei Elisabeta, în 1916, osemintele acesteia au fost reînhumate la Curtea de Argeș alături de părinți.

Principesa Maria
Principesa Maria
Sursa imaginii: aici

În 1872, Carol I cumpără un teren de 1000 de pogoane din Sinaia pentru a construi castelul Peleș. Lucrările au început în 1873 și s-au finalizat în 1883.

În 1877, profitând de conflictele militare din Balcani, încheie la 4 aprilie o convenție militară cu Rusia, care permitea trecerea trupelor rusești pe teritoriul României la sud de Dunăre. La 29 aprilie, Adunarea Deputaților declară război Porții, iar la 9, respectiv 10 mai este proclamată independența de stat a României.

În perioada 1 iunie – 1 iulie 1878 s-a desfășurat Congresul internațional de la Berlin, unde a fost recunoscută independența României. La 9 septembrie același an, Consiliul de Miniștri a hotărât ca domnul Carol să poarte titlul de ”Alteță Regală”.

În anul 1879 ziua de 10 mai începea să fie sărbătorită cu o dublă semnificație: venirea la tron a domnului Carol și proclamarea independenței de stat.

La 21 noiembrie 1880, Carol I emite actul prin care nepotul său de frate, prințul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen devine moștenitorul tronului României.

Pe 14 martie 1881, Parlamentul României a votat transformarea țării în regat. Ceremonia de încoronare a Regelui Carol I s-a desfășurat în ziua de 10 mai pentru a celebra și împlinirea a 15 ani de domnie. Coroana a fost confecționată din oțelul unui tun capturat în 1877, la Plevna, iar coroana reginei a fost confecționată din aur.

Coroana de Oțel
Coroana de Oțel
Sursa imaginii: aici

În 1906, pentru a marca împlinirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I și a 25 de ani de la proclamarea regatului, a fost organizată, pe Dealul Filaretului, o expoziție națională care să ilustreze dezvoltarea României.

Regele Carol I a primit numeroase distincții din partea altor șefi de stat. Din partea împăratului Wilhelm al II-lea a primit, în 1909, bastonul de feldmareșal al armatei germane, iar în 1912, țarul Nicolae al II-lea i-a conferit bastonul de mareșal al armatei ruse.

În 1913 ia parte la al doilea război balcanic alături de coaliția sârbo-greacă, în urma căruia ia în stăpânire Cadrilaterul.

Declanșarea Primul Război Mondial i-a provocat regelui o puternică emoție, deoarece Consiliul de Coroană convocat de acesta la 21 iulie, la castelul Peleș, a stabilit neutralitatea țării, în ciuda faptului că monarhul își exprimase dorința de a participa alături de Tripla Alianță.

Carol I a murit la 10 octombrie 1914, după o lungă suferință, fiind îngropat la mănăstirea Curtea de Argeș.

9 comments
  1. “respectiv 10 mai” – regretabil ca pe un site cu un nume pompos, istorie romaneasca, se mai perpetueaza un neadevar, care este atat de usor de nedovedit.

    motiunile celor doua camere au fost votate in aceeasi zi, iar seara Bucurestiul a fost deja parcurs, care cu torte, care cu calesti…. a doua zi, inainte de plecarea la Patriarhie pentru sarbatoarea de sosire in tara, de la ora 10, regele a fost intampinat de o delegatie a ambelor camere care l-au felcitat. La procesiune erau invitati doar sefii camerelor.

    Bine macar ca nu ai repetat trasnaia post-decembrista a “semnarii de catre rege a documentului”.

    1. Pe 9 mai, Mihail Kogălniceanu a mers în Parlament și a citit Declarația de independență, iar pe 10 mai domnul Carol I proclama independența statului. Sunt două momente diferite, care creează confuzie în rândul cititorilor. Această chestiune ține de nuanță și depinde ce surse consultați.

      Observație: la acea vreme, Carol I nu era rege, abia din 1881 va purta această titulatură.

  2. Conform cartii despre discursurile lui Carol I, el n-a ‘proclamat’, un verb cu o insemnatate juridica la care nu-i dadea dreptul constitutia, declaratia apoi motiunea nefiind nici legi nici decrete, ci doar a multumit delegatiei de deputati pentru acel lucru.

    Un gest frumos, facut de parlamentari, devine astfel peste ani, motivul ca regalistii sa intinda coarda dincolo de limitele bunului simt.
    As dori sa prezentati actul semnat de rege. Lege, proclamatie, decret, orice….

    1. Ion S. Floru publică în anul 1902 o lucrare intitulată Ziua de zece maiu. Regele Carol și românii în care ne oferă următoarea informație:

      Înainte de 1877, ziua de 10 Mai, consacrată ca serbare națională pentru fericita urcare pe tron a Prințului, nu pătrunsese profund în conștiința poporului român. În ziua de 9 Mai, adică azi 25 de ani, camerile române proclamară independența țării, și a doua zi, Domnitorul primea felicitările și expresiunile de devotament ale tutulor puterilor statului, ale miniștrilor și senatorilor încărunțiți, cum și ale studenților entusiaști. De atunci însemnătatea zilei a mers crescînd, după strălucita și în analele istoriei noastre unica serbare a încoronării de rege, la 10 Mai 1881.

      De asemenea, există o lucrare îngrijită de Constantin C. Giurescu cu toate cuvântările ținute de Regele Carol I. În primul volum, între paginile 246-253, veți găsi cuvântările ținute de acesta în data de 10 mai 1877, cu privire la proclamația independenței de stat.

      Ambele surse se regăsesc online, pe site-ul Bibliotecii Digitale a Bucureștilor.

  3. Am citit acea carte de Giurescu; în cazul în care nu a fost clar al doilea mesaj al meu, la ea m-am referit.

    As adauga fragmentul relevant din biografia autorizata a lui Carol, de Kremnitz, unde episodul este mentionat, de asemenea amintirile celor vii si participanti la evenimente.

    Dar sunteti istoric si ar trebui sa stiti ca trebuie sa mergeti la sursa. Iar sursa ar trebui sa fie un act semnat de principele, atunci, Carol I. Cele doua legi date în aceasi seara fatidica de 9 mai, (presupun ca le stiti, dar le mentionez totusi), transformarea birului în buget al ministerului de razboi si instituirea decoratiei Steaua României, se pare ca au fost semnate a doua zi, si ele sau numai a doua pare sa fie referirea la semnarea vreunei hârtii.

    Deci, înca o data, vorba Lenutei lu’ Briceag, “Dovada!”.
    As dori, va rog frumos, sa vad actul si semnatura. “Verba volant” si nu înseamna nimic dpdv juridic fara un act semnat. Cuvântul de multumire (Mesagiul Tronului) nu este o proclamatie.

    PS: un act de curtoazie nu tine loc de adevar istoric. La fel si ziua de 25 oct 1944.
    PS2: cele doua legi nu ar fi putut fi date, legal, daca proclamatia/declaratia/motiunea n-ar fi fost date înainte, pentru ca ambele erau atributele unei tari suverane.
    PS3: profesorul dvs. (presupun) Scurtu are o opinie bine fundamentata, si contrara.

    1. Stiu la ce v-ați referit în al doilea mesaj, dar nu înțeleg de unde ați dedus dvs. că ar fi vorba de un act datat pe 10 mai 1877. De unde reiese din context dacă nu am pomenit așa ceva.

      Legat de ”ps3” dvs., nu îl cunosc pe Ioan Scurtu; i-am citit doar câteva lucrări.

  4. conform constitutiei, regele nu era ‘responsabil’, dar guverna – cu alte cuvinte el contrasemna legile, ce n-ar fi avut valoare fara semnatua lui, si respectiv decretele lui trebuiau contrasemnate de un ministru ‘competent’ si ‘responsabil’.

    Proclamatia este un act juridic. Pentru a fi mai mult decat un discurs, trebuia sa fie semnata (si) de rege. Proclamarea Romaniei ca regat s-a facut printr-o lege. O gasim in Monitorul Oficial. Nici urma insa de ‘Proclamatia regala’ in acelasi Monitor.
    Recunosterea unei stari de fapt la nivel declarativ nu implica nimic.

    Asta este un punct de vedere legal.

    PS: Romania a mai incheiat acte si conventii contrare tratatelor internationale, cum ar fi conventia militara de la Livadia, ceea ce a dus in cele din urma la razboi. Dar transformarea birului in bugdet de razboi rste o consecinta imediata a starii de independenta.Problema principala este ca, rasfoind ceva corespondenta regala si ceva arhive diplomatice reiese ca regele nu dorea independenta atunci. Atentie, nu am spus ca n-o dorea, ci doar ca ‘timingul’ era prost. De aceea si Livadia n-a mers reprezentantul guvernului ci doar ministrul de externe, care a fost abilitat expres pentru a o putea semna.

    PS3: istoricii rareori au competente din afara domeniului, cu atat mai mult cu cat mare parte a cartilor de istorie descriu eroi militari si lupte celebre.
    Ca sa dau un exemplu, istoricii au neglijat complet partea legala a ului de la 23 august – juristii insa nu, in 1945 chestiunea ‘sub ce regim legal traim noi azi’ a fost transata de ICCJul de atunci, si s-a dovedfit legal ca Mihai n-a restaurat constitutia din 1923, decat partial. Ma rog, Patrascanu.
    PS2: Independenta propriu-zisa a fost practic obtinuta in 1879, sub rezerva modificarii art. 7 IIRC sin constitutie.

    1. În majoritatea cazurilor independența se sărbătorește în ziua în care se dă declarația cu privire la aceasta, în cazul nostru 9 mai 1877.

      Independența se obține atunci când ai recunoaștere din partea statelor. În ceea ce privește România, recunoașterea independenței de către marile puteri europene s-a realizat în decursul a trei ani – 1878-1880.

  5. Îmi dau seama ca stiti ce s-a întâmplat, doar ca formularea oarecum ambigua permite unora sa abuzeze de ea, extinzând în mod nepermis întelesul ei.

    Partea cu Carol I care ar fi facut ceva la data de 10 mai, în afara felicitarilor adresate delegatiei de parlamentari venite sa-l felicite cu ocazia zilei de 10 mai la care au adaugat si BREAKING NEWS, cu sugestia subliminala ca “fara gestul principelui, declaratia ar fi fost inutila, fara valoare juridica, in extremis o cearta în parlament între Fleva si Kogalniceanu”, este ceea ce încurca apele.

    Carol nu a facut nimic altceva decât sa adreseze multumiri parlamentului. Nu si-a arogat niciun merit, spre deosebire de epigonii lui care exagereaza profitând de incultura maselor largi cu privire la realitatea trecutului (si se baga chestia cu “comunistii care au confiscat istoria” care prinde enorm) si de formularile echivoce (precaute) ale unor formatori de opinie, unii preluând COPY/PASTE ceea ce au scris altii, uitând ca ei sunt responsabili pentru ceea ce au scris nu sursa.

    Multumesc pentru întelegere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recomandări
You May Also Like
Localizarea Țării Cavarnei
Citește

Balica

Balica a fost conducător al Țării Cavarnei între anii 1346-1347/1348. Conform surselor bizantine, acesta a fost arhonte, fiind…
Scarlat Callimachi
Citește

Scarlat Callimachi

Scarlat Callimachi a ocupat scaunul domnesc atât în Moldova, cât și în Țara Românească. A domnit în Moldova…