Pe câmpurile de luptă din acest război au pierit mulți artileriști, de la anonimi tunari la comandanți de regimente. Nu cunoaștem numele tuturor, nici măcar numărul, dar dintre cei mulți vom prezenta doar câțiva, despre care cunoaștem faptele lor de arme și sumare date biografice.

  • Colonel Gheorghe Constantinidi – comandantul Regimentul 2 Artilerie General de divizie Gheorghe Manu.

    S-a născut la 10 decembrie 1871, în comuna Tămășești, plasa Glavacioc, județul Vlașca.

    A urmat Școala de Ofițeri București (1890-1892), Școala de Aplicație de Artilerie (1893-1895).

    Grade militare: sublocotenent – 1892, locotenent – 1895, căpitan – 1902, maior – 1910, locotenent-colonel – 1914, colonel – 1916.

    Funcții militare: diferite funcții în Regimentele 5, 6, 2, 15, 10 Artilerie și 2 Cetate (1892-1912); profesor de balistică la Școala de Artilerie (1910-1912); comandant Școala de tragere a artileriei (1914-1916); comandant Regimentul 2 Artilerie (1916).

    A ținut neapărat ca în Războiul de Reîntregire să comande o unitate de artilerie:

    Cam cu 2-3 luni înainte de a intra în război a venit acasă pe la ora 1 – atât de necăjit și amărât – că a trântit chipiul pe jos și a zis ”Oamenii ăștia nu mă înțeleg. Să știu că mor când voi trece granița și tot nu-mi las regimentul”.

    La 1 aprilie 1916 a fost numit comandantul Regimentului 2 Artilerie, deși era dorit ca director general al munițiilor – N.N..

    La începerea războiului a trecut granița cu regimentul, în cadrul Armatei a 2-a, participând la luptele de la Porumbacu, Sărata, Șinca Mare, Dealu Bătătura și Perșani.

    Dar în fine, vine și ziua cea mai grea, ziua cea fatală 22 septembrie 1916 când are loc bătălia dela Perșani. Infanteria era pironită și strașnic încleștată la pământ de focul inamicului. Regimentul 2 Artilerie pe de o parte trebuia să sprijine retragerea infanteriei, pe de altă parte a salva și o parte din bateriile sale care sufereau de focul infanteriei adverse care înaintase până la 400-500 m aproape de baterii. În această grea situație, comandantul Brigăzii 4 Artilerie hotărăște a sacrifica Bateria I din Regimentul 2 Artilerie pentru această operație. Colonelul Constantinidi – distinsul ostaș – cu dragoste nemărginită de ostași și arma să, găsește că în aceste clipe rolul său este la bateria de sacrificiu, unde să fie pildă vie, fie pentru a îmbărbăta pe ostași, fie ca prin priceperea și destoinicia sa ca artilerist să ajute pentru îndeplinirea acestei grele și nobile misiuni. El vrea mai ales ca Bateria I nu numai să-și îndeplinească misiunea, dar să fie și salvată, să se retragă.

    … După ce asigură retragerea celorlalte baterii, el sboară călare la postul de observație al Bateriei I de pe dealul Ulmilor unde prin curajul și eroismul său exaltează până la sacrificiu pe ostașii bateriei. Apoi el singur a dirijat tragerea, și râdea de Nemți, că nu trag bine, până ce un proiectil inamic să sparge lângă el și-l omoară imediat. În același timp cad grav răniți: adjutantul regimentului locot. Ionescu Alfred (brațul drept rupt) și sergentul ține cal. Ionescu C. (un picior rupt). Locot. Ionescu A a fost ridicat și salvat. Cadavrul col. Constantinidi a rămas pe loc, având ca pază pe serg. Ionescu D. … Cadavrul a fost îngropat (nu se știe de cine, pe locul unde a fost găsit, locul lui Iacob Stoian) la poala Dealului Ulmilor, unde a fost postul de observare al bateriei de sacrificiu. În septembrie 1919 familia eroului după spusele serg. Ionescu a găsit mormântul. La capul mormântului era o cruce cu inscripția ”Colonel G. C. comandantul Regimentului 2 Artileriei” (exact așa). Trupul eroului a fost găsit înfășurat într-un covor românesc din Ardeal… Familia a dus trupul eroului la București și l-a îngropat în cavoul familiei Botenilor de la Cimitirul Bellu (civil)

    Colonelul Constantinidi s-a căsătorit în 1906 cu Matilda Boteanu, fiica generalului Remus Boteanu – N.N.

    … Bateria de sacrificiu nu numai că și-a îndeplinit greaua sa misiune, dar a avut putința de a se retrage; deci a fost salvată cu prețul jertfei bravului comandant de regiment.

  • Colonel Atanase Grigorescu – comandantul Regimentului 5 Obuziere.

    S-a născut la 7 mai 1870.

    A urmat Școala de Ofițeri București (1889-1891), Școala de Aplicație de Artilerie (1891-1893, al doilea în promoție).

    Grade militare: sublocotenent – 1891, locotenent – 1894, căpitan – 1900, maior – 1909, locotenent-colonel – 1912, colonel – 1916.

    Funcții militare: … comandant al Regimentului 5 Obuziere (1915-1916).

    În luptele de la Turtucaia, în ciuda întăririlor primite, la 24 august orele 16, linia a 3-a de rezistență a căzut în mâinile inamicului, și odată cu aceasta și capul de pod.

    Cîțiva ofițeri de artilerie au refuzat să-și părăsească ori să-și predea bateriile și și-au adunat tunurile, scăpate din pozițiile ocupate de bulgari, în marginea de vest a orașului. Aci, colonelul Grigorescu Atanasie, comandantul Regimentului 5 Obuziere, a organizat o ultimă rezistență, sub forma unui reduit, sprijint în dreapta pe cazărmile Șeremet, iar în stînga pe Dunăre, făcînd față spre sud și est. Susținuți de cîteva unități slabe de infanterie, în special de resturile batalionului 80 de infanterie, cei din urmă apărători ai Turtucaiei au tras pînă cînd au sfîrșit toată muniția. Colonelul Grigorescu, grav rănit, a căzut prizonier în mîna bulgarilor și a murit într-un spital din Sofia.

  • Maior Niculae Sichitiu – comandantul Regimentului 83 Infanterie.

    S-a născut la 29 august 1880, în comuna Schela Rugi, județul Gorj, fiind fratele mai mic al viitorului general Ioan Sichitiu, fost șef al M.St.M.

    A urmat Școala fiilor de militari – Craiova, Liceul St. Louis din Paris, Școala Politehnică – Paris, Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1901, al doilea în promoție), Școala Superioară de Război (1910-1912).

    Grade militare: sublocotenent – 1901, locotenent – 1905, căpitan – 1911, maior – 1916.

    Funcții militare: comandant de pluton și de baterie în Regimentele 5, 15 Artilerie și 2 Obuziere (… – 1916); comandant al Divizionului 2/Regimentul 2 Obuziere (1916).

    În Primul Război Mondial, ”…Divizionul II Obuziere (Maior Sichitiu) a intrat în luptă în 16 întâlniri cu inamicul, luând parte la marile bătălii de la Porumbacu-Cincu Mare-Măgura Voinea și Perșani”. În luptele de la Perșani a fost grav rănit la mâna stângă. Operat la Sanatoriul Gerota din București, a fost declarat inapt pentru front. A solicitat reîntoarcerea la divizionul său, dar comisia medicală nu l-a revizuit medical. S-a deplasat la Marele Cartier General cerând să fie numit comandant de division în Regimentul 15 Artilerie, dar i s-a recomandat încadrarea în Marele Cartier General. La insistențele sale a fost repartizat Comandamentului Armatei a 2-a, unde a cerut prin raport scris comanda Regimentului 83 Infanterie, rămas fără comandant, în luptele de pe valea Prahovei, pe care o obține la 15 octombrie 1916.

    A decedat la 23 noiembrie 1916, pe când contraataca în fruntea regimentului săi pe înălțimile nord Băicoi, pentru a asigura retragerea Diviziilor 12 și 16 Infanterie.

    … Maiorul Sichitiu găsește soluția: în loc de a se mărgini la o rezistență îndârjită – care sigur duce la dezastru – hotărăște să atace coloanele de atac ale inamicului cotropitor și ordonând ca tot regimentul să treacă la contraatac. În fruntea batalioanelor sale, pe când le îmbărbăta la luptă dreaptă și aprigă, cu chipiul în mâna dreaptă, sus – pentru a indica o direcție, Maiorul Sichitiu este lovit de un glonț drept în frunte, care-l răpune jos așa după cum un trăznet, răpune într-o clipită un falnic stejar al codrului. Sichitiu cade!… Dar victoria este a Reg. 83!

    Maiorul Niculae Sichitiu ”… era un român neaoș și neînfricat. Un patriot desăvârșit și entuziast, cu credință în Dumnezeu, în dreptatea neamului și împlinirea acestei dreptăți. Era cu adevărat ostașul și apostolul credincios al faptelor, nu al vorbelor deșarte – sau al reclamei rușinoase și degradatoare. … El făcea parte din pleiada Erei Noui, și a făcut un adevărat apostolat în arma sa prin introducerea nouilor metode pedagogice, în predarea educației și instrucției, dar mai ales în exercitarea comandamentului. Adică: introducerea disciplinei din convigere, nu de frica pedepsei sau a altor mijloace de constrângere. … În război, Maiorul Sichitiu a făcut să strălucească cu adevărat virtuțile sale ostășești și întreaga sa valoare militară, de comandant brav, viteaz, priceput, destoinic, patriot și plin de energie”.

  • Artileriști decorați cu Ordinul ”Mihai Viteazul”
    Gradul, numele și prenumele, funcția Înaltul Decret, motivația
    Mr. Constantinescu V. Banciu
    Brigada 3 Artilerie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 2990/1.X.1916
    Care s-a distins în lupta de pe frontul ”Cisnădia-Mohu”, dând probe de multă pricepere în conducerea artileriei pe câmpul de luptă
    Mr. Miclescu Victor
    comandantul Divizionul Artilerie 87 mm
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 2990/1.X.1916
    Pentru curajul și priceperea cu care a condus divizionul său în luptele de la Karaormer și Amzacea
    Lt. Deculescu Nicolae
    Regimentul 20 Artilerie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 2990/1.X.1916
    Pentru curajul și spiritul de camaraderie de care a dat dovadă mergând prin ploaia de gloanțe cu bateria sa în ajutorul B.4/Regimentul 74 I pe al cărui front de luptă inamicul era gata să facă o spărtură
    Lt. Gabrielescu Dumitru
    Regimentul 3 Artilerie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 2990/1.X.1916
    Pentru că a arătat multă perseverență și spirit de sacrificiu când bateria sa era copleșită de focul inamic
    Cpt. Dumitru Haralambie
    Regimentul 3 Artilerie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 3001/7.X.1916
    Pentru dovezile de înalte virtuți militare date pe câmpul de luptă când și-a condus bateria cu destoinicie producând grave pierderi inamicului și fiind grav rănit
    Gl. bg. Grigorescu Eremia
    Comandant D. 15 Infanterie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 3055/27.X.1916
    Pentru dispozițiunile judicioase date în ordinele de operațiune contra unui dușman mult superior în număr, infiltrând trupei prin energia și curajul său personal încrederea în victoria
    Cpt. Dragalina Corneliu
    Regimentul 4 Artilerie Grea
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 3090/11.XI.1916
    Pentru vitejia și frumoasele calități ce a arătat în ziua de 10.10.1916 când văzând că infanteria vecină bateriei sale de obuziere grele nu mai poate rezista focului artileriei inamice a încălicat și mergând de-a lungul infanteriei, a îmbărbătat-o și a pornit în fruntea ei la un contraatac salvând astfel bateria și situația trupelor
    Slt. Ștefănescu C. Aureliu
    Regimentul Artilerie 3
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 3093/11.XI.1916
    Pentru eroismul cu care s-a condus în luptele de la 6-9 octombrie 1916, când bateria din care făcea parte fiind încadrată de focuri, ofițerul a rămas la post, comandând cele 2 tunuri rămase
    Slt. (r) Ionescu Gheorghe
    Regimentul 3 Artilerie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 3093/11.XI.1916
    Pentru eroismul și îndârjirea cu care s-a condus în luptele de la 6-9 octombrie 1916, când bateria din care făcea parte fiind încadrată de artileria grea inamică, ofițerul a stat neclintit la postul său, comandând cu sânge rece cel din urmă tun ce mai rămăsese din baterie
    Cpt. Rozin Gheorghe
    Comandantul Armatei a II-a
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 24/13.I.1917
    Pentru vitejia și devotamentul arătat pe câmpul de luptă. Fiind însărcinat de Comandamentul Armatei, în ziua de 13 septembrie 1916, să transmită ca ofițer de stat major cu orice preț un ordin, a străbătut împreună cu maiorul Maxim Vasile de la Divizia a 4-a și cu un escadron, o zonă de 50 km, ce era ocupată de o divizie de cavalerie și de infanterie inamică. A pătruns printre husarii și ulanii vrăjmași, îndeplinindu-și misiunea în mod strălucit
    Slt. Obogeanu M. Corneliu
    Regimentul 1 Artilerie ”Regele Carol I”
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 190/10.III.1917
    Pentru curajul și neîntrecutul devotament ce a arătat pe câmpul de luptă. Fiind făcut la 23 noiembrie 1916 prizonier de către germani, a reușit să scape trecând Oltul înot; pentru a se întoarce la locul său de onoare, a trecut și a învins nenumărate primejdii și greutăți, reușind să se prezinte în noaptea de 15-16 decembrie 1916, la avantposturile noastre, ce se găsea pe malul stâng al Râmnicului.
    Lt. col. Lupașcu Alexandru
    Comandant Divizionul/Regimentul 3 Artilerie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 341/15.IV.1917
    Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus divizionul și regimentul în aprigele lupte dintre 6-9 Octombrie 1916. În fața satului Perveli, a susținut infanteria până noaptea târziu, rămânând pe poziție, chiar și atunci când era amenințat să piardă tunurile, și cu toate că avea de luptat cu artileria inamică superioară în număr și calibru
    Cpt. Oancea Dumitru
    Regimentul Artilerie de Munte cal. 75 mm
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 547/7.VI.1917
    Pentru vitejia și destoinicia cu care și-a condus bateria pe câmpul de onoare. S-a distins în luptele din Valea-Oltului (1916), unde a contribuit de aproape la ruperea cercului inamic ce înconjurase detașamentul din care făcea parte. De asemenea, a dat probe de o mare energie în toate luptele din Octombrie și Noiembrie 1916
    Col. Dejoianu Ioan
    Comandantul Regimentului 5 Obuziere
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr.570/12.VI.1917
    Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus operațiunile de la Jiu, între 28-30 Septembrie 1916, cu un avânt și cu o îndârjire cu totul excepțională, reușind prin lupte aprige să cucerească Muncelul, Siglăul Mic și Mare și Zănoaga, aruncând pe inamic dincolo de frontieră. S-a distins apoi prin energia cu care a condus detașamentul de la Cerna, între 12-17 Octombrie 1916, ce a operat în Valea Jiului
    Colonel Botez Mircea
    Comandantul Regimentului Artilerie Călăreață
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 623/22.VI.1917
    Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus focurile bateriilor sale pe câmpul de luptă în 1916. S-a distins în mod special de la 28-30 Septembrie, în aprigele lupte de la Maghiaros și în luptele din Valea Oituzului, când a fost atașat Diviziei a 15-a. La 4 Noiembrie, a fost grav rănit în timpul unei lupte grele
    Maior Sichitiu Nicolae
    Comandant Divizion/Regimentul 2 Obuziere
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 623/22.VI.1917
    Pentru vitejia și destoinicia de care a dat dovadă în conducerea focului bateriilor sale. La 26 august 1916 a executat singur, sub focurile infanteriei inamice, pe Valea Oltului (Transilvania), mai multe recunoașteri în teren deschis, iar la 31 august 1916, a făcut recunoașteri de artilerie, care au înlesnit ocuparea orașului Făgăraș. S-a distins în luptele de la Cincul Mare, Dealul Crucii și de la satul Vadul. Luând comanda Regimentului 83 Infanterie, a dat dovadă de mult curaj. A murit în luptele de lângă Băicoi
    Col. Tomoroveanu Alexandru
    Comandantul Brigăzii 3 Artilerie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 849/11.VIII.1917
    Pentru destoinicia și spiritul de sacrificiu ce a arătat în conducerea acțiunii artileriei Diviziei a 3-a, contribuind, de aproape, la reușita acțiunii ofensive ce divizia a întreprins în Iulie 1917
    Gl. D. Grigorescu Eremia
    Comandantul Armatei I
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a II-a
    Î.D. nr. 227/12.II.1918
    Pentru vitejia și destoinicia cu care a reușit să stăvilească ofensiva germană de la Mărăști, în vara anului 1917. Luând comanda Armatei I în condițiuni foarte grele, a înfrânt furia și avântul armatelor inamice
    Maior Popescu D. Constantin
    Regimentul 22 Artilerie
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 644/21.III.1918
    Pentru bravura și destoinicia cu care a condus focul bateriilor sale, în timpul luptelor ce s-au desfășurat între 26 Iulie și 15 August 1917. Prin modul cum a dirijat focul, a putut zădărnici numeroasele atacuri, pe care inamicul le-a dat cu furie asupra pozițiilor noastre.
    Slt. (r) Dondoe Gheorghe
    Regimentul 1 Artilerie ”Regele Carol I”
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 830/9.IV.1918
    Pentru vitejia și devotamentul neobișnuit cu care a servit ca ofițer observator al Bateriei a 5-a, în timpul ofensivei de la Mărășești, din 1917. … La 5 și 6 August, prin focul de baraj ce a dirijat, – din cel mai primejdios punct de observație (Dealul Podișului), – a contribuit la respingerea, numai prin barajul bateriei, a 5 atacuri vrăjmașe, îndreptate între Muncel și Mangalaciul. Un proiectil căzând însă în cuibul su de observație, a omorât 2 telefoniști, a rănit un al 3-lea, iar acestui viteaz ofițer i-a rupt piciorul drept, lăsându-l invalid
    Căpitan Grigorescu Traian
    Regimentul 5 Obuziere
    Ordinul ”Mihai Viteazul” cls. a III-a
    Î.D. nr. 501/12.II.1923
    Pentru bravura și eroismul remarcabil cu care a condus focul bateriei sale în luptele crâncene din August 1916, ce s-au desfășurat în direcția satului Daidir, rezistând pe poziție sub bombardamentul violent al artileriei inamice ce era copleșitoare ca număr. În ziua de 24 August 1916, când situația era extrem de gravă și considerată de toți ca pierdută, bateria sa a luat parte la lupte îmn grupul bateriilor și resturilor de infanterie, unde luptând vitejește, a contribuit cu acțiunea bateriei sale la prelungirea rezistenței capului de pod Turtucaia, până la primirea ordinului să înceteze lupta.

    [1]Adrian Stroea, Enciclopedia Artileriei Române, Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, București, 2013, p. 119 -124.

    Referințe

    Referințe
    1 Adrian Stroea, Enciclopedia Artileriei Române, Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, București, 2013, p. 119 -124.
    Adaugă un comentariu

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Recomandări
    Alte articole
    Aron Vodă cel Cumplit
    Citește

    Aron Vodă cel Cumplit

    Facebook TwitterAron Vodă, poreclit și ”cel Cumplit”, a fost domn al Moldovei în două rânduri: decembrie 1591 –…