Dumitru Brătianu a fost un membru marcant al clasei politice românești din secolul al XIX-lea. S-a născut în 1817, la Pitești, necunoscându-se cu exactitate ziua de naștere. A fost fiul lui Constantin Brătianu și al Anastasiei Tigveanu, avându-l ca frate pe Ion C. Brătianu. De profesie a fost diplomat și om politic.

Și-a susținut examenul de bacalaureat la Paris. A urmat cursurile Facultății de Medicină și ale Facultății de Drept a Universității din Paris. A fost atras de ideile liberalismului radical, drept pentru care participă la numeroase acțiuni politice în spațiul francez. În aprilie 1848 revine în țară și se alătură societății ”Frăția”, care avea ca scop reformarea întregii societăți românești și eliminarea protectoratului rusesc. A fost membru fondator al Comitetului revoluționar din Țara Românească.

După înfrângerea revoluției, pleacă în Occident, unde desfășoară o campanie de susținere a cauzei naționale românești. Împreună cu alți români emigranți înființează Comitetul Revoluționar Român și Asociația Română pentru Conducerea Emigrației. La 17 septembrie 1849, Brătianu s-a numărat printre semnatarii petiției adresate sultanului, în care condamnau invazia și ocupația țării de trupele ruso-otomane.

Se reîntoarce în țară în vara lui 1857, unde alături de Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti se situează în fruntea grupării radicale de stânga a liberalilor munteni. A făcut parte din Comisia de redactare a Regulamentului Adunării ad-hoc, alături de C.A. Rosetti, Scarlat Turnavitu, Ștefan Golescu și C.A. Kretzulescu. A fost membru al Comisiei pentru redactarea Memorandumului dezvoltător al celor patru puncte – autonomie, unirea, guvern constituțional și o singură Adunare reprezentativă, domn străin ereditar. A fost secretarul Adunării Elective care l-a proclamat pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești.

Din cauza modului autoritar de guvernare al lui Cuza, Brătianu s-a alăturat taberei care dorea alegerea unui principe străin dintr-o familie domnitoare din Europa. A fost unul dintre principalii artizani ai loviturii de stat de la 11 februarie 1866, care a dus la detronarea domnitorului Cuza. L-a întâmpinat pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în calitate de primar al Capitalei.

În timpul mai multor guverne a fost ministru de Externe, de Interne, al Cultelor și Instrucțiunii, al Agriculturii, Comerțiului și Lucrărilor Publice, al Afacerilor Străine. Între 10 aprilie și 8 iunie 1881 a deținut șefia Consiliului de Miniștri.

A fost membru fondator al Partidului Național-Liberal. Din cauza viziunilor diferite ale lui Dumitru Brătianu și ale lui Ion C. Brătianu, se ajunge la o disidență liberală, denumită ”liberalii puri”, condusă de Dumitru Brătianu. Acesta înființează Partidul Liberal Democrat. După demisia lui Ion C. Brătianu din martie 1888, cei doi se împacă, iar Dumitru Brătianu revine în PNL. După moartea lui Ion C. Brătianu din mai 1891, Dumitru preia șefia partidului.

Dumitru Brătianu s-a stins din viață la 8 iunie 1892, la București.

1 comment
  1. Nu a existat o ”tabără care dorea alegerea unui principe străin dintr-o familie domnitoare din Europa”. A existat o tabără puternică și progresistă a pașoptiștilor care dorea Unirea Principatelor Române sub un principe străin și mai multe tabere antiunioniste care nu voiau unirea, făceau politica marilor puteri din jurul nostru și nu se înțelegeau asupra unui domn pămîntean, fiecare avînd propriile variante. Cuza, ca domn pămîntean, a fost ales tocmai de tabăra unionistă dar doar ca soluție de moment. Mandatul său a fost limitat de la bun început.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recomandări
You May Also Like
Bustul lui Atanasie Anghel
Citește

Atanasie Anghel

Atanasie Anghel a fost mitropolit al Transilvaniei în perioada 1698-1701 și episcop greco-catolic din 1701 până în 1713.…
Ioan Sigismund Zapolya
Citește

Ioan Sigismund Zapolya

Ioan Sigismund Zapolya a fost principele Transilvaniei între anii 1540-1541 și 1556-1571. S-a născut în familia lui Ioan…