Dumitru Brătianu a fost un membru marcant al clasei politice românești din secolul al XIX-lea. S-a născut în 1817, la Pitești, necunoscându-se cu exactitate ziua de naștere. A fost fiul lui Constantin Brătianu și al Anastasiei Tigveanu, avându-l ca frate pe Ion C. Brătianu. De profesie a fost diplomat și om politic.

Dumitru Brătianu
Dumitru Brătianu
Sursa imaginii: aici

Și-a susținut examenul de bacalaureat la Paris. A urmat cursurile Facultății de Medicină și ale Facultății de Drept a Universității din Paris. A fost atras de ideile liberalismului radical, drept pentru care participă la numeroase acțiuni politice în spațiul francez. În aprilie 1848 revine în țară și se alătură societății ”Frăția”, care avea ca scop reformarea întregii societăți românești și eliminarea protectoratului rusesc. A fost membru fondator al Comitetului revoluționar din Țara Românească.

După înfrângerea revoluției, pleacă în Occident, unde desfășoară o campanie de susținere a cauzei naționale românești. Împreună cu alți români emigranți înființează Comitetul Revoluționar Român și Asociația Română pentru Conducerea Emigrației. La 17 septembrie 1849, Brătianu s-a numărat printre semnatarii petiției adresate sultanului, în care condamnau invazia și ocupația țării de trupele ruso-otomane.

Se reîntoarce în țară în vara lui 1857, unde alături de Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti se situează în fruntea grupării radicale de stânga a liberalilor munteni. A făcut parte din Comisia de redactare a Regulamentului Adunării ad-hoc, alături de C.A. Rosetti, Scarlat Turnavitu, Ștefan Golescu și C.A. Kretzulescu. A fost membru al Comisiei pentru redactarea Memorandumului dezvoltător al celor patru puncte – autonomie, unirea, guvern constituțional și o singură Adunare reprezentativă, domn străin ereditar. A fost secretarul Adunării Elective care l-a proclamat pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești.

Din cauza modului autoritar de guvernare al lui Cuza, Brătianu s-a alăturat taberei care dorea alegerea unui principe străin dintr-o familie domnitoare din Europa. A fost unul dintre principalii artizani ai loviturii de stat de la 11 februarie 1866, care a dus la detronarea domnitorului Cuza. L-a întâmpinat pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în calitate de primar al Capitalei.

În timpul mai multor guverne a fost ministru de Externe, de Interne, al Cultelor și Instrucțiunii, al Agriculturii, Comerțiului și Lucrărilor Publice, al Afacerilor Străine. Între 10 aprilie și 8 iunie 1881 a deținut șefia Consiliului de Miniștri.

A fost membru fondator al Partidului Național-Liberal. Din cauza viziunilor diferite ale lui Dumitru Brătianu și ale lui Ion C. Brătianu, se ajunge la o disidență liberală, denumită ”liberalii puri”, condusă de Dumitru Brătianu. Acesta înființează Partidul Liberal Democrat. După demisia lui Ion C. Brătianu din martie 1888, cei doi se împacă, iar Dumitru Brătianu revine în PNL. După moartea lui Ion C. Brătianu din mai 1991, Dumitru preia șefia partidului.

Dumitru Brătianu s-a stins din viață la 8 iunie 1892, la București.

Rămâi alături de noi

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele articole.

Îți mulțumim că te-ai abonat.

Ceva este în neregulă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *