Diploma din 14 octombrie 109 privitoare la organizarea provinciei Dacia:

Împăratul Caesar Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus [învingătorul germanilor și dacilor], mare pontif, având cea de-a XIII-a putere tribuniciană, salutat de șase ori imperator [general victorios], având cinci consulate, părinte al patriei, călăreților și pedestrașilor care au făcut serviciul militar în cele trei alae și 16 cohortes care se numesc: (1) ala de cetățeni romani și (2) ala II Flavia de arcali commageni și (3) ala II de pannoni ”veterana” și (1) cohorta I de brittoni cu efectiv de o mie de oameni supranumită Ulpia torquata (decorată cu torques) din cetățeni romani și (2) cohorta I britanică cu efectiv de o mie de oameni, din cetățeni romani și (3) cohorta I de iturei și (4) cohorta de traci cetățeni romani și (5) cohorta I Augusta de iturei și (6) cohorta de vindelici, cetățeni romani, cea pioasă și fidelă și (7) cohorta I de pannoni ”veterana” și (8) cohorta I de munteni și (9) cohorta II de gali ”Pannonica” și (10) cohorta II de hispani și (11) cohorta II de britani cu efectiv de o mie de oameni, cetățeni romani, cea pioasă și fidelă și (12) cohorta II de galli ”Macedonica” și (13) cohorta III campestră din cetățeni romani și (14) cohorta III de ciprioți cetățeni romani și (15) cohorta V de galli și (16) cohorta VIII de reți [din Raetia], și care se află acum în Dacia sub ordinele lui Decimus Terentius Scaurianus, celor lăsați la vatră cu cinste după douăzeci și cinci de ani de serviciu militar sau chiar mai mulți de către Iulius Sabinus, ale căror nume sunt scrise mai jos, lor înșile, copiilor și urmașilor lor le-a dat [împăratul] cetățenie și legitimarea căsătoriei cu soțiile pe care le-ar fi avut atunci când li s-a dat cetățenia sau, dacă nu sunt încă căsătoriți cu acelea pe care le-ar lua mai apoi, dar pentru una singură.

În ajunul idelor lui Octombrie [14 octombrie], pe când erau consuli Caius Iulius Proculus și Caius Aburnius Valens.

Fostului pedestraș Marcus Herennius Polymita, fiul lui Marcus, originar din Beroe, care a servit în cohors I Montanorum, sub ordinele prefectului Cornelius Felicior, precum și fiilor săi Ianuarius și Marcellus și fiicei sale Lucana.

Copiat și autentificat după tabla de bronz care este fixată la Roma în id în spatele templului Divului Augustus, la statuia Minervei.

Sursa: Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001

1 comentariu
  1. Și minunata limbă română mărturisește : Cuvântul “Bătrân” își are originea în latinul “veteranus” transformat cu timpul în “betranus”. Să cinstim limba română VORBiND-O fără adaosuri nefericite!!!

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Recomandări
Alte articole
Nicolae Mavrocordat
Citește

Nicolae Mavrocordat

Nicolae Mavrocordat, fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul și al Sultanei Hrisoscoleu, a fost, vreme de 12 ani, mare…
Mircea cel Bătrân
Citește

Mircea cel Bătrân

Mircea cel Bătrân, fiul lui Radu I și al Calinichiei, a fost unul dintre cei mai importanți voievozi…