Tracii, care îl făcuseră prizonier pe fiul regelui, pe Agathocles, l-au trimis cu daruri înapoi la tatăl său, pregătindu-și astfel o scăpare împotriva întâmplărilor neprevăzute ale soartei. În același timp ei nădăjduiau să-și recapete prin această binefacere pământul pe care îl ocupase Lysimach. Ei nu sperau deloc să poată câștiga războiul, de vreme ce aproape toți regii cei mai puternici s-au înțeles între ei și se ajutau unul pe celălalt.

Armata lui Lysimach era chinuită de foame. Prietenii îl sfătuiau pe rege să scape cum va putea și să-și mute gândul că oastea lui l-ar putea salva. Lysimach le răspunse însă că nu era drept să-și părăsească ostașii și prietenii, asigurându-și lui o scăpare rușinoasă.[…]

Dromichaites, regele tracilor, după ce primi cu multă prietenie pe regele Lysimach, numindu-l și tată, îl conduse împreună cu copiii sîi într-o cetate numită Helis.

Ajungând oștirea lui Lysimach în puterea tracilor, aceștia se strânseră la un loc – alergând în număr mare – și strigară să le fie dat pe mână regele prizonier, ca să-l pedepsească. Căci – spuneau ei – poporul, care luase parte la primejdii, trebuie să aibă dreptul de a chibzui asupra felului cum să fie tratați cei prinși. Dromichaites fu împotriva pedepsirii regelui și-i lămuri pe oșteni că este bine să-l cruțe pe bărbatul acesta. Dacă l-ar omorî pe Lysimach – spunea el -, alți regi au să-i ia domnia și se prea poate ca regii aceștia să fie mult mai de temut decât înaintașul său. Dar cruțându-l pe Lysimach, acesta – cum se și cuvine – are să se arate recunoscător tracilor, care i-au dăruit viața. Iar locurile întărite, aflate mai înainte vreme în stăpânirea tracilor, ei le vor dobândi înapoi fără nici o primejdie.

Cu încuviințarea mulțimii, Dromichaites căută printre prizonieri pe prietenii lui Lysimach și totodată pe sclavii care obișnuiau ca să-l slujească și-i aduse în fața regelui prizonier. Săvârși apoi jertfa și îl pofti pe Lysimach la ospăț – împreună cu prietenii săi și pe tracii cei mai de vază. [Dromichaites] pregăti mese [deosebite]. Pentru cei din jurul lui Lysimach, întinse un covor regal, luat în luptă, iar pentru sine și prietenii săi așternu doar paie.

De asemenea, fură pregătite două ospețe: pentru cei macedoneni, Dromichaites rândui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar tracilor le dădu să mănânce zarzavaturi și carne, dar pregătite cu măsură, așezate pe niște tăblițe de lemn, care țineau loc de masă. În cele din urmă, puse să le toarne macedonenilor vin în cupe de argint și aur, pe câtă vreme el și tracii lui beau vinul în pahare de corn și lemn, așa cum obișnuiesc geții. Pe când băutura era în toi, Dromichaites umplu [cu vin] cornul cel mai mare, îi spuse lui Lysimach ”tată” și îl întrebă care din cele două ospețe i se pare mai vrednic de un rege: al macedonenilor sau al tracilor. Lysimach îi răspunse că al macedonenilor […]

”Atunci – zise Dromichaites – de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor și o domnie plină de străluciri, și te-a cuprins dorința să vii la niște barbari, care au o viață de sălbatici, locuiesc într-o țară bântuită de geruri și n-au parte de roade îngrijite? De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ți duci oștenii pe niște meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber?” Luând din nou cuvântul, Lysimach spuse regelui că nu știa ce război poartă, dar că pe viitor va fi prietenul și aliatul tracilor; iar – cât despre recunoștința datorată – nu va rămâne vreodată mai prejos decât binefăcătorii săi. Dromichaites primi cu un simțământ de prietenie spusele lui Lysimach. El căpătă înapoi de la acesta toate întăriturile ocupate de oamenii lui Lysimach. Apoi îi puse pe cap o diademă și îi îngădui să se întoarcă acasă.

Sursa: Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, Editura Corint, București, 2001

3 comments
    1. este o legătură, tracii au dominat toată peninsula Balcanilor pana în Grecia, dacă observi, în toată zona Balcanilor obiceiurile sunt cam la fel, nunțile, obiceiurile la înmormântări, toate acestea au o origina antica, care se trag din acest trunchi comun tracic,pana și muzica și dansurile sunt asemănătoare. Daco-getii erau un trib tracic, cum erau și ilirii, MOesii , etc…..

  1. In plus sa nu uitam toate dialectele limbii romane vorbite pana in Albanisa si croatia de astazi: aromana, istro-romana, megleno-romana, dalmata etc..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recomandări
You May Also Like
Ieremia Movilă
Citește

Ieremia Movilă

Ieremia Movilă a fost domnul Moldovei între anii 1595- mai 1600 și septembrie 1600 – 1606. A ajuns…
Regina Elisabeta a României
Citește

Regina Elisabeta

Prințesa Paulina-Elisabeta-Otilia-Luiza de Wied s-a născut la Neuwied în data de 17 decembrie 1843. A avut parte de…
Nicolae Alexandru
Citește

Nicolae Alexandru

Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a fost domnul Țării Românești între anii 1352-1364. Se presupune că a…