Unul dintre domnii mai puțin cunoscuți din istoria Țării Românești a fost Dan I, fiul lui Radu I și al doamnei Ana. Acesta a fost domnul Țării Românești între anii 1383 / 1385-1386. Anul de început al domniei sale nu este cunoscut cu exactitate de către istorici, cei mai mulți luând ca referință anul emiterii primului document păstrat de la el (1385).
Pe plan intern, domnul muntean l-a asociat la tron, încă de la începutul domniei, pe fratele său vitreg, Mircea (cel Bătrân). A recurs la acest gest, deoarece fiii săi minori erau incapabili să domnească și dorea o succesiune la tron lipsită de probleme.
A fost un continuator al politicii promovate de tatăl său. Pe plan extern, Dan I a dus o politică ostilă față de Ungaria, neacceptând vasalitatea acesteia. După moartea regelui Ungariei, Ludovic I, domnul muntean a anexat Banatul de Severin la Țara Românească, mărturie stând un act emis, ulterior, de Sigismund de Luxemburg, care precizează că Dan voievod cu o puternică oaste a năvălit în ținuturile castelului nostru Mihald (Mehadia).
Dan I întreprinde acțiuni militare și la sud de Dunăre, implicându-se în conflictul dintre țarul Ivan Șișman de la Târnovo și Ivan Strațimir, țarul Vidinului, susținându-l pe cel din urmă. Implicarea lui în acest conflict a avut ca scop, probabil, dobândirea Silistrei și a regiunii înconjurătoare, însă în timpul acestor confruntări, domnul muntean și-a pierdut viața la 23 septembrie 1386.
Cronica anonimă bulgară, scrisă în perioada desfășurării evenimentelor și tradusă la noi de călugărul Mihail Moxa, consemnează că pre acea vreme ucise și Șușman, domnul șcheilor, pre Dan voevod, domnul rumânesc.
Nu se cunoaște locul unde a fost înmormântat Dan I.
Urmașii săi, în linie directă, au constituit în secolul al XV-lea, ramura Dăneștilor, fiind adversarii de moarte ai Drăculeștilor.
