În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Imperiul Habsburgic reușește să preia Transilvania de la Imperiul Otoman. Noul teritoriu, care cunoaște o nouă stăpânire, a ridicat numeroase probleme Curții de la Viena. Aceasta din urmă dorea ca în Transilvania să fie modificat raportul de forțe în defavoarea nobilimii protestante. În acest sens, Viena era susținută de papalitate, care dorea slăbirea bisericii reformate.

Din punct de vedere bisericesc, o unire a două biserici de rituri diferite (în cazul nostru, cea catolică cu cea ortodoxă) era posibilă datorită deciziilor Conciliului de la Florența din 1439. Episoade de acest gen au avut loc în rândul rutenilor din Polonia (Uniunea de la Brest din 1596) și a celor din Ungaria din 1646-1692. Această unire avea la bază concepția Regnum Marianum, care identifica interesele statului cu acelea ale bisericii. Curtea de la Viena considera că succesul în cazul rutenilor s-ar putea repeta și în Transilvania, mai ales că interesele împăratului Leopold I coincideau cu cele ale românilor, care doreau modificarea sistemului oprimant.

În această direcție, are loc o serie de tratative pentru unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolică. Această unire se concretizează prin diploma leopoldină din 19 martie 1701, care recunoștea ortodocșilor ce acceptau unirea cu biserica catolică, un statut similar cu acela al catolicilor. Spre deosebire de diploma leopoldină din 1699, care oferea privilegii numai preoților uniți, cea din 1701 extindea aceste privilegii și în cazul mirenilor.

Noua biserică rezultată, Biserica Unită, păstra neschimbate ritul, calendarul, sărbătorile și canoanele ortodoxe. Erau recunoscute primatul papal, purcederea Sfântului Duh din Tatăl și din Fiul, recunoașterea existenței Purgatoriului și folosirea pâinii nedospite la euharistie. La 7 octombrie 1698, mitropolitul Anghel afirma în cadrul sinodului ortodox de la Alba Iulia următoarele:

Toată legea noastră, slujba bisearicii și carindariul, liturghia și porturile și darul nostru să stea pe loc, iară de n-ar sta pre loc aceale, nici aceste peceți să n-aibă nici o tărie asupra noastră.

Noua biserică a întâmpinat greutăți atât din partea stărilor privilegiate, cât și din partea ortodocșilor. Unul dintre succesele obținute de românii greco-catolici a fost acela de a studia în școli europene. Aici s-au format personalități precum Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Vulcan, Ioan Budai Deleanu, Eftimie Murgu, persoane care, mai târziu, vor aborda problema românească din spațiul transilvănean sub influența ideilor iluministe.

3 comments
  1. Conciliul de la Florența nu a fost în 1493.
    A fost în anul nașterii lui Stefan cel Mare, vă las să ghiciți 🙂

  2. Despre sfinții martiri NĂSĂUDENI CARE ȘI-AU APĂRAT CREDINȚA ORTODOXĂ ȘI AU FOST MARTIRIZAȚI DE CATOLICI NU SPUNEȚI NIMIC. ECUMENISMUL ESTE BOALĂ VECHE – RĂMÂNE SĂNĂTOS DOAR CEL CARE RĂMÂNE ORTODOX ÎN VORBĂ ȘI FAPTĂ.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recomandări
You May Also Like
Scarlat Callimachi
Citește

Scarlat Callimachi

Scarlat Callimachi a ocupat scaunul domnesc atât în Moldova, cât și în Țara Românească. A domnit în Moldova…