istorie modernă / 10 mai, 2016

Curtea de la Viena și problema românilor din Transilvania: apariția greco-catolicismului

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Imperiul Habsburgic reușește să preia Transilvania de la Imperiul Otoman. Noul teritoriu, care cunoaște o nouă stăpânire, a ridicat numeroase probleme Curții de la Viena. Aceasta din urmă dorea ca în Transilvania să fie modificat raportul de forțe în defavoarea nobilimii protestante. În acest sens, Viena era susținută de papalitate, care dorea slăbirea bisericii reformate.

Din punct de vedere bisericesc, o unire a două biserici de rituri diferite (în cazul nostru, cea catolică cu cea ortodoxă) era posibilă datorită deciziilor Conciliului de la Florența din 1493. Episoade de acest gen au avut loc în rândul rutenilor din Polonia (Uniunea de la Brest din 1596) și a celor din Ungaria din 1646-1692. Această unire avea la bază concepția Regnum Marianum, care identifica interesele statului cu acelea ale bisericii. Curtea de la Viena considera că succesul în cazul rutenilor s-ar putea repeta și în Transilvania, mai ales că interesele împăratului Leopold I coincideau cu cele ale românilor, care doreau modificarea sistemului oprimant.

În această direcție, are loc o serie de tratative pentru unirea Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolică. Această unire se concretizează prin a doua Diplomă Leopoldină, din 19 martie 1701, care recunoștea ortodocșilor ce acceptau unirea cu biserica catolică, un statut similar cu acela al catolicilor. Spre deosebire de prima diplomă leopoldină, care oferea privilegii numai preoților uniți, cea de-a doua extindea aceste privilegii și în cazul mirenilor.

Noua biserică rezultată, Biserica Unită, păstra neschimbate ritul, calendarul, sărbătorile și canoanele ortodoxe. Erau recunoscute primatul papal, purcederea Sfântului Duh din Tatăl și din Fiul, recunoașterea existenței Purgatoriului și folosirea pâinii nedospite la euharistie. La 7 octombrie 1698, mitropolitul Anghel afirma în cadrul sinodului ortodox de la Alba Iulia următoarele:

Toată legea noastră, slujba bisearicii și carindariul, liturghia și porturile și darul nostru să stea pe loc, iară de n-ar sta pre loc aceale, nici aceste peceți să n-aibă nici o tărie asupra noastră.

Noua biserică a întâmpinat greutăți atât din partea stărilor privilegiate, cât și din partea ortodocșilor. Unul dintre succesele obținute de românii greco-catolici a fost acela de a studia în școli europene. Aici s-au format personalități precum Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Vulcan, Ioan Budai Deleanu, Eftimie Murgu, persoane care, mai târziu, vor aborda problema românească din spațiul transilvănean sub influența ideilor iluministe.

Sursa imaginii: aici.

Rămâi alături de noi

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele articole.

Îți mulțumim că te-ai abonat.

Ceva este în neregulă.


Cuvinte cheie:  biserica unita diploma leopoldina greco-catolicism imparatul leopold I




Articolul anterior
Primul Consiliu de Coroană din istoria României și obținerea independenței
Următorul articol
Constantin Mavrocordat și reformele sale



Cosmin-Ionuț FLOREA

Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Din 2016 profesor de istorie. Din 2008 pasionat de website-uri (programare și design). Îmi place să îmbin utilul cu plăcutul, aspect care (sper) se vede în site-ul de față. Mă puteți găsi pe facebook și twitter.





Mai multe articole




Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Citește și ...
Primul Consiliu de Coroană din istoria României și obținerea independenței
Odată cu venirea prințului Carol la conducerea Principatelor Unite, următoarea dorință a românilor era aceea de a dobândi...