Patriarhul Justinian Marina
Patriarhul Justinian Marina
Sursa imaginii: aici.

În perioada interbelică, Partidul Comunist Român a fost interzis de către guvern din cauza politicii promovate. Acesta considera că noul stat român, format la finalul Primului Război Mondial, este unul imperialist și, pentru a deveni comunist, trebuie să renunțe la teritoriile alipite (făcea aluzie la momentul preluării puterii în Rusia de către bolșevici și oferirea dreptului la autodeterminare).

Astfel, odată interzis în țară, comuniștii români au început să-și desfășoare activitatea ilegal, atât în interiorul granițelor, cât și în afara lor (mai ales în Comintern). Câțiva dintre ei au fost arestați și închiși în închisori pe o durată mai mare de timp, aproape până la venirea armatei sovietice pe teritoriul țării. Unul dintre aceste personaje a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Cel ce avea să devină primul conducător comunist al României postbelice a petrecut mulți ani în închisoare, căpătându-și porecla Bătrânul, în ciuda faptului că avea doar 43 de ani, în 1944. Această poreclă i-a fost dată datorită faptului că era un veteran al închisorilor, fiind închis 11 ani, frecventând în tot acest timp Jilava, Ocnele Mari, Doftana, Caransebeș și Târgu Jiu.

Soarta avea să se schimbe pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej în vara anului 1944, când un grup de comuniști ilegaliști au pus la cale un plan de evadare din închisoarea de la Târgiu Jiu a mai multor tovarăși. Unul dintre organizatorii acestui complot a fost Ion Gheorghe Maurer. Închisoarea de la Târgu Jiu era înconjurată de sârmă ghimpată și se învecina pe o latură cu un cimitir (loc unde soldații nu patrulau până la capăt – probabil de spaimă), aspect care a favorizat evadarea deținuților comuniști.

Toată acțiunea s-a petrecut în noaptea de 12 spre 13 august 1944. După ce a tăiat gardul de sârmă ghimpată învecinat cu cimitirul, Dej a fost preluat de Ion Gheorghe Maurer și transportat la București. Drumul nu a fost lipsit de peripeții, masina condusă de Maurer făcând numeroase pene de cauciuc. În apropiere de Râmnicu Vâlcea, cei doi s-au despărțit pentru a nu atrage atenția poliției. Maurer a luat calea Bucureștiului, iar Dej a fost adăpostit aproape zece zile în casa unui preot, membru al Partidului Național Țărănesc. Acesta, pe nume Ion Marina, nu-l simpatiza pe mareșalul Ion Antonescu și nici alianța acestuia cu Hitler.

După arestarea lui Ion Antonescu, Dej s-a întors la București, unde a cunoscut o incredibilă ascensiune politică. Devine conducător al României comuniste în 1948. Din această postură, Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a uitat ajutorul acordat de preot, în acest sens, oferindu-i un sprijin important în preluarea postului de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, preotul din Râmnicu Vâlcea a devenit Patriarh la 6 iunie 1948, sub numele de Justinian Marina.

Rămâi alături de noi

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele articole.

Îți mulțumim că te-ai abonat.

Ceva este în neregulă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *