Constantin Bosianu s-a născut la București la data de 10 februarie 1815. Între anii 1847-1850 a urmat cursurile Facultății de Drept din Paris, unde și-a dat doctoratul în 1851. A fost de profesie jurist, fiind și profesor de drept la Universitatea din București între anii 1859-1872.
A participat la mișcarea unionistă și a înființat ziarul ”România”. Pe 3 august 1857 a semnat Manifestul Comitetului Central al Unirii din București, care prevedea autonomia, neutralitatea și unirea celor două Principate, sub domnia unui prinț străin, care să aibă un guvern și o singură Adunare.
Constantin Bosianu ocupat diferite poziții: secretar al Adunării ad-hoc a Țării Românești (1857), director al Departamentului Dreptății al Țării Românești (1856-1857); după unire a fost senator, deputat, primar al Capitalei vreme de două săptămâni, Președinte al Senatului (29 mai – 15 noiembrie 1879).
Apogeul carierei sale politice a fost atins în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, când a preluat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri (26 ianuarie – 24 iunie 1865). Totodată a ocupat și portofoliul Internelor, Agriculturii și Lucrărilor Publice , unde a inițiat o serie de legi cu caracter economic, social, administrativ și cultural.
În 1879 a devenit membru de onoare al Academiei Române.
Constantin Bosianu a murit la 21 martie 1882, la București.
Sursa imaginii: aici
