Atentatul comis asupra prințului moștenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, la data de 28 iunie 1914, a fost pretextul care a declanșat izbucnirea Primului Război Mondial.
În aceste împrejurări, la data de 21 iulie / 3 august 1914, la ora 17, la castelul Peleș, regele Carol I a convocat Consiliul de Coroană, la care au participat cei mai importanți oameni din clasa politică românească, după cum urmează: principele moștenitor Ferdinand, Ion I.C. Brătianu (președintele Consiliului de Miniștri), Mihail Pherekyde (președinte al Adunării Deputaților), Theodor Rosetti (fost prim-ministru), Petre P. Carp (fost prim-ministru și președintele Partidului Conservator), Alexandru Marghiloman, Ion Lahovari, Ion C. Grădișteanu, Take Ionescu, Constantin G. Dissescu Constantin Cantacuzino-Pașcanu, Vasile Morțun, Alexandru Radovici, Emanoil Porumbaru, Alexandru Constantinescu, Constantin Angelescu, Emil Costinescu, Ion Gheorghe Duca și Victor Antonescu.
Discuția s-a purtat în limba franceză. Primul cuvânt l-a avut regele Carol I care susținea participarea României la război alături de Germania, considerând că adoptarea neutralității e cea mai rea variantă pe care o poate lua în calcul o țară. Totodată, el era de părere că tratatul de alianță cu Puterile Centrale încheiat în 1883 trebuie respectat. În sprijinul regelui a venit Petre P. Carp care afirma că acest război reprezintă o luptă între germanism și slavism și, pentru binele poporului, România ar trebui să lupte împotriva Rusiei Țariste.
Toți ceilalți politicieni aveau rețineri, afirmând că cel mai bine pentru țară este adoptarea neutralității, având în vedere situația materială de care dispunea regatul. Contestau vehement intrarea României de partea Germaniei din cauza Transilvaniei, care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, fiindu-le frică de reacția opiniei publice.
În urma discuțiilor s-a decis adoptarea neutralității României. Această decizie l-a supărat profund pe regele Carol I, care a murit două luni mai târziu, unele voci afirmând că suveranul a murit de inimă rea.
Sursa: Ion Mamina, Consilii de coroană, Editura Enciclopedică, 2015
