Poți susține financiar acest proiect prin intermediul Patreon.

Cassius Dio: despre conflictele dintre Decebal și romani

Învins și pus pe fugă de marcomani, Domițian a pornit grabnic o solie la Decebal, regele dacilor, îndemnându-l să încheie un tratat pe care el [Domițian] îl refuzase mai înainte, deși [regele] i-l ceruse adesea. Decebal primi propunerea de pace (căci era la mare strâmtoare) dar nu a vrut să vină el însuși să stea de vorbă cu Domițian, ci l-a trimis pe Diegis, împreună cu câțiva bărbați, ca să-i predea armele și câțiva prizonieri sub cuvânt de i-ar vrea numai pe aceștia. După sosirea acestuia, Domițian puse lui Diegis o diademă pe cap – ca și cum ar fi fost un adevărat învingător și omul în stare să dea un rege dacilor – iar soldaților lui le împărți onoruri și bani. Ca un biruitor, trimise la Roma, între altele, niște așa-ziși soli ai lui Decebal și o pretinsă scrisoare de-a acestuia, despre care se spune că ar fi plăsmuit-o el.

Domițian își împodobi triumful cu multe lucruri ce nu fuseseră luate ca pradă. Dimpotrivă, el cheltuise foarte mulți bani pentru încheierea păcii, căci fără întârziere dădu lui Decebal nu numai însemnate sume de bani, dar și meșteri pricepuți la felurite lucrări folositoare în timp de pace și de război și făgădui să-i dea mereu multe. […]

După ce zăbovi un timp la Roma, Traian porni cu oaste împotriva dacilor. Cugeta la cele săvârșite de aceștia și era copleșit când se gândea la sumele de bani pe care romanii trebuie să le plătească în fiecare an. Vedea apoi că puterea și îngâmfarea dacilor sporesc necontenit. (2) Când află de expediția lui, Decebal fu cuprins de spaimă, căci înțelegea bine că mai înainte biruise nu pe romani, ci pe Domițian, iar de data aceasta va trebui să lupte cu romanii, și cu împăratul Traian […] De aceea Decebal se temea de [Traian] pe bună dreptate […] După ce sosi la Istru, Traian îi trecu îndată pe romani dincolo cu corăbiile împotriva dacilor. Când Traian a pornit împotriva dacilor și se apropia de Tapae. […] Traian dădu lupta cu ei, își văzu răniți mulți dintre ai săi și ucise mulți dușmani. […]

[…] să dea înapoi armele, mașinile de război și pe constructorii acestor mașini, să predea pe dezertori, să distrugă întăriturile și să se retragă din teritoriul cucerit, ba încât să-i socotească dușmani sau prieteni pe ai săi și pe cei ai romanilor. Să nu primească nici un fugar, nici să nu mai ia în slujba lui vreun ostaș din Imperiul roman (căci Decebal atrăgea la sine prin momeli pe foarte mulți oameni viteji). De nevoie el primi aceste condiții. […] Traian își sărbători triumful și fu numit Dacicul dădu luptele cu gladiatorii în teatru […]și readuse pe scenă actori de pantomimă. […]

Traian construi peste Istru un pod de piatră pentru care nu știu cum să-l admir îndeajuns. Minunate sunt celelalte construcții ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. Stâlpii, din piatră în patru muchii, sunt în număr de douăzeci, înălțimea este de o sută cincizeci de picioare în afară de temelie, iar lățimea de șaizeci. Ei se află, unul față de altul, la o distanță de o sută șaptezeci de picioare și sunt uniți printr-o boltă. Cum să nu ne mirăm de cheltuiala făcută pentru acești stâlpi? Nu trebuie oare să ne uimească și felul meșteșugit în care a fost așezat în mijlocul fluviului fiecare stâlp, într-o apă plină de vârtejuri, într-un pământ nămolos, de vreme ce cursul apei nu putea fi abătut? […] Concepția măreață a lui Traian se vădește și din aceste lucrări. Astăzi însă podul nu folosește la nimic, căci nu mai există decât stâlpii, iar pe deasupra lor nu se mai poate trece: ai zice că au fost făcuți numai ca să facă dovada că firii omenești nu-i este cu neputință. Traian se temea că, după ce îngheață Istrul, să nu pornească război împotriva romanilor rămași dincolo și construi acest pod, pentru ca transporturile să se facă cu ușurință peste el. Dimpotrivă, lui Hadrian îi fu teamă că barbarii vor birui străjile acestuia și vor avea trecere lesnicioasă spre Moesia; de aceea distruse partea de deasupra.

Traian trecu Istrul pe acest pod, și a purtat război mai mult cu chibzuială decât cu înfocare, biruindu-i pe daci după îndelungi și grele strădanii. El însuși dădu multe dovezi de pricepere la comandă și de vitejie, iar ostașii trecură împreună cu dânsul prin multe primejdii și dădură dovadă de vrednicie. […] Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie și toată țara sunt în mâinile dușmanului, că el însuși este în primejdie să fie luat prizonier, își curmă zilele. Capul său fu dus la Roma. În felul acesta Dacia ajunse sub ascultarea romanilor și Traian stabili în ea orașe de coloniști. (4) Fură descoperite și comorile lui Decebal, deși se aflau ascunse sub râul Sargeția, din apropierea capitalei sale. Căci Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri și săpase acolo groapă. Pusese în ea o mulțime de argint și aur, precum și alte lucruri foarte prețioase […] iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. […] Dar Bicilis, un tovarăș al său care cunoștea cele întâmplate, fu luat prizonier și dădu în vileag toate acestea.

Cosmin FLOREA14 iulie 20144 minute4860
Încoronarea de la Alba Iulia a Regelui Ferdinand

Încoronarea de la Alba Iulia a Regelui Ferdinand

Basarab I Întemeietorul Țării Românești

Basarab I Întemeietorul Țării Românești

Intră în grupul pasionaților de istorie de pe acebook.
Adaugă comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi publicată.
Prin postarea acestui comentariu declari că ai citit și ești de acord cu termenele și condițiile acestui site.