Istorie Românească

Etnogeneză
Izvoare istorice
Războaie & Revoluții
Istorie socială & politică
Biografii

Termene și condiții
Politica de confidențialitate
Politica de utilizare a cookie-urilor
Contact

Istorie Românească

Etnogeneză
Izvoare istorice
Războaie & Revoluții
Istorie socială & politică
Biografii

Caută pentru:

Istoria românilor

Istoria românilor

@istorieromaneasca

Împreună cu fiul său Saloninus, căruia-i dăduse titlul de Caesar, el a adus statul roman aproape de marginea prăpastiei, astfel încât goții care înaintaseră nestingheriți prin Thracia au ocupat Macedonia, Achaia și ținuturile învecinate cu Asia: și fiind pierdute teritoriile de dincolo de Dunăre pe care le câștigase Traian.

Grigore al III-lea Ghica a fost domnul Moldovei între anii 1764-1767 și 1774-1777 și al Țării Românești între anii 1768-1769. S-a născut în familia marelui dragoman Alexandru Matei Ghica și a Elenei Eupraghioti.

Alexandru Ipsilanti a fost domnul Țării Românești între anii 1774-1782 și 1796-1797 și al Moldovei între anii 1787-1788. S-a născut în familia lui Ioan Ipsilanti și a Smaragdei Mamona. Înainte de a deveni domn, a deținut funcția de mare dragoman al Porții.

Actul de ungere, etapa esențială a ceremonialului consacrării monarhului are rădăcini biblice. A fost nevoie, însă, de câteva secole, pentru a se fundamenta o construcție simbolică și mentală coerentă, odată cu impunerea politică a tradiției creștine.

Ieremia Movilă a fost domnul Moldovei între anii 1595- mai 1600 și septembrie 1600 – 1606. A ajuns domnul Moldovei cu ajutor polon, profitând de lipsa lui Ștefan Răzvan, care era antrenat în luptele antiotomane din Țara Românească.

În ziua de 4 martie 1977, România era lovită, pentru a doua oară în secolul XX, de un mare cutremur. Deși a fost mai mic în comparație cu cel petrecut în 1940, acesta a avut urmări mai grave, deoarece au murit aproximativ 1500 de persoane, au fost rănite peste 11000 de persoane, fiind distruse peste 35000 de locuințe. Cel mai afectat oraș a fost Bucureștiul, care, în urma acestui cutremur, a fost puternic sistematizat, măsură care a dus la demolarea unor clădiri vechi și a unor biserici.

Fiul lui Radu Paisie, Pătrașcu cel Bun a fost domnul Țării Românești între anii 1554-1557. Pe plan intern, Pătrașcu cel Bun, i-a primit pe boierii pribegi, cărora le-a dat înapoi drepturile și pământurile.

Așezarea Moesiei Inferioare. la miazănoapte cu acea parte a fluviului Danubius ce merge de la pomenitul râu Ciabrus până la Axiopolis și cu Danubius, care de aici încolo poartă numele de Istru, până la vârsarea ei în Pont...

Toma Szécsényi a fost voievodul Transilvaniei între anii 1321-1342, funcție ocupată cu ajutorul regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Rolul lui Toma Szécsényi era de a restabili autoritatea regală în Transilvania după ce partizanii familiei lui Ladislau Kán s-au răsculat.

Instalat pe tronul României în iunie 1930, Carol al II-lea a urmărit să slăbească puterea partidelor politice, atrăgând de partea sa oameni politici tineri, care nu puteau să se afirme din cauza „vechilor” politicieni. Astfel au avut loc numeroase sciziuni în sânul partidelor politice.

Odată cu instaurarea regimului autoritar în februarie 1938, Carol al II-lea a urmărit să înfăptuiască o serie de reforme care să ajute la consolidarea acestuia. Adoptarea constituţiei la 27 februarie a constituit primul pas pe care l-a făcut Carol în acest sens. Prin noul act fundamental, regele a pus bazele unui nou Parlament, care îşi pierde o parte din atribuţii în favoarea conducătorului de stat.

Ajutorul medical se acorda în mediul rural de către femeia casei, dar când era necesară o anumită îndemânare se recurgea la bătrâni, implicit la moaşă, moşul (cele mai vechi cadre medicale au fost moaşele; la Sibiu şi Braşov ele sunt semnalate încă din prima jumătate a secolului al XVI-lea), cu o experienţă mai mare, necesară în cazul naşterilor sau al diferitelor manevre ortopedice. Dar atunci când interveneau factori care ridicau probleme mai mari în alterarea sănătăţii, de exemplu intervenţiile chirurgicale, se recurgea la ajutorul vraciului. Vraciul avea semnificaţia de medic al poporului, în mod eronat el fiind asociat cu vrăjitorul, aspect datorat faptului că numele ambelor îndeletniciri derivă din acelaşi termen slav - vorciun, vorojei = a murmura, a vorbi şoptit, a vorbi cu duhurile. Originea lor este comună, dar cu timpul sensul lor s-a îndepărtat, vracii dedicându-se îngrijirii bolnavilor, iar vrăjalnicul rămânând a se folosi în vrăji de paseri şi hiare.

Termene și condiții
Politica de confidențialitate
Politica de utilizare a cookie-urilor
Contact

Copyright © 2021 Istorie Românească. Toate drepturile rezervate.

error: Vă rugăm să respectați drepturile de autor.