Bogdan al II-lea

Bogdan al II-lea a fost domnul Moldovei între anii 1449-1451. A fost fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun și tatăl lui Ștefan cel Mare. A ocupat tronul țării cu ajutorul unor boieri și cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei.

Ocupă tronul Moldovei în urma bătăliei de la Tămășeni, din 12 octombrie 1449, unde l-a învins pe Alexăndrel, domnul Moldovei. Pentru a-l îndepărta pe pretendentul său la tron de la granițele Moldovei, Bogdan al II-lea a încheiat o înțelegere cu Dietrich Buczacki, starestele Podoliei, care trebuia să intervină pe lângă regele polon Cazimir al IV-lea.

Bogdan și-a consolidat legăturile cu Iancu de Hunedoara cu care a încheiat la 11 februarie 1450, la Roman, un trat prin care cei doi își promiteau ajutor reciproc.

În vara lui 1450, regale Cazimir al IV-lea inițiază o campanie militară împotriva lui Bogdan al II-lea, cu scopul de a-l înscăuna domn în Moldova pe Alexăndrel. Bătălia decisivă s-a dat pe 6 septembrie 1450, aproape de confluența Crasnei cu Bârladul. Eșecul suferit i-a determinat pe adepții lui Alexăndrel să accepte planul propus de un alt pretendent la tronul Moldovei, Petru Aron, de înlăturare a lui Bogdan.

Bogdan al II-lea a murit în zorii zilei de 16 octombrie 1451, la Răuseni, lângă Suceava, după ce a fost capturat la o nuntă și mai apoi decapitat.

A fost înmormântat la Răuseni.