Față de testamentul Reginei Maria, Carol al II-lea și-a exprimat nemulțumirea, considerând că împărțirea averii nu este echitabilă.
Fragmentele următoare au fost extrase din memoriile regelui Carol al II-lea.
Luni, 25 iulie 1938
Cei rămași au luat prânzul cu mine. A mai plecat azi-de-dimineață și Kiril.
După-masă, la 18.00, ne-am întrunit cu toții la Cotroceni pentru deschiderea testamentului. S-a și făcut împărțirea bijuteriilor, lucru la care surorile țineau colosal de mult. Cu Nicky am strâns de peste tot hârtiile importante și neimportante, pe cari le-am pus în plicuri și le-am sigilat.
Cât despre testament, el e făcut cu tâlc, ca // Ileana să fie protejată și eu să plătesc toate oalele sparte. Trebuie să mărturisesc că nu-mi convine și că va trebui să se găsească o soluție echitabilă pentru toți, mai ales că surorile au în plus bijuteriile, care, nefiind înscrise în testament, dar numai în scrisori ce le au la mână, mie mi-ar rămâne de plătit enorm de mult, Ileana primind în plus partea sufletului.
Mi-e teamă de complicații, afară de Nicky, care se ține strâns de mine și se poartă cât se poate de frumos.
La deschiderea testamentului au asistat, afară de noi, copiii, Friedel, Iamandi, Urdăreanu și președintele Tribunalului.
O veste tristă: zilele acestea a murit subit de meningită tuberculoasă Grămadă, unul din colegii lui Mihăiță, poate cel mai inteligent dintre toți. Era nepotul luptătorului bucovinean Grămadă, care a căzut la Cireșoaia. Mihăiță este foarte impresionat de toate aceste evenimente din urmă.
Marți, 26 – Vineri, 29 iulie 1938
Toate aceste zile au fost, îndeosebi, ocupate cu aranjarea chestiei moștenirei. În liniile mari, totul a mers foarte bine, actul de împărțire propus de mine a fost acceptat și iscălit // fără discuții de toți. În linii generale, el conține următoarele dispozițiuni: ceea ce a fost lăsat hotărât în testament nu se mai discută, dar se face o evaluare și se calculează cu un preț mediu egal pentru toți. Din restul moștenirei se fac părți egale pentru toți. Ileana ia partea sufletului, și Mignon, Nicky primesc partea lor în bani. Eu, după ce am plătit din solda mea legatele ce cădeau în sarcina mea, renunț la rest și se adaugă la părțile celorlalți moștenitori. Nicky și cu mine renunțăm de a ridica vreo pretenție asupra valorii bijuteriilor, pe cari binevoim a le considera ca daruri făcute în viață.
Pe lână testament, a mai fost și un caiet, în care multe din lucrurile ei mama le împărțea printre noi toți și [la] o grămadă de alte persoane cunoscute și necunoscute. Am procedat la această împărțire, complectând, pe ici-colo, unele scăpări din vedere. Pot să zic că, în general, împărțirea s-a făcut fără prea multe discuții, cel puțin cu noi frații, între surori au mai fost, căci ele // au arătat mai mult decât noi un spirit de acaparare. O chestiune foarte delicată a fost aceea a memoriilor și a corespondenței. Nou ne fusese teamă că memoriile erau lăsate lui [Barbu] Știrbei; din fericire, nu, ele fuseseră depozitate în lăzi la Legația Angliei și nu puteau fi remise decât lui Ileana. S-a stabilit între noi, a iscălit și Mihăiță, ca moștenitor viitor, că ele vor fi sigilate și ne-am luat angajamente că ele nu pot fi deschise decât după 20 de ani, și atunci numai cu consimțământul tuturor; în tot cazul, ele nu pot fi publicate decât după moartea ultimului dintre copii. Toate celelalte manuscrise le-am pus într-o ladă și le-am făcut dar Academiei Române. Pentru veniturile publicațiilor ei s-au hotărât că ele vor forma un fond cultural, care va purta numele ei.
În aceste zile, au continuat plecările. Marți – Ethe și Dimitri, miercuri Hohenzollernii și Hohenlohii. Am fost la gară cu ei. E prima dată când am revăzut Gara de Nord de când fusese refăcută. E, într-adevăr, foarte civilizată și ne face cinste.
Mai toate zilele am mâncat împreună, fie la mine, fie la Cotroceni, fie la Elisabeta. Marți seara au fost împreună la mine D[uduia], Friedel // și Ioșchi.
Joi am primit încă ultimele delegațiuni pe cari nu le văzusem: contele Szembeck și Rustu Aras. Acesta îmi spune că lui Kemal [Ataturk] nu-i merge bine, dacă se îngrijește bine el mai poate dura un an, doi, altfel, cel mult patru luni.
În tot cazul, zilele acestea au fost zile de muncă intensivă de dimineața până seara și sunt mândru că în 5 zile am putut lichida atâtea lucruri fără prea multe ciocniri. Mai rămân unele lucruri foarte mici și fără importanță, pe cari le vom termina în zilele ce vin.
Toate aceste zile au fost foarte calde.
