Pe 21 septembrie 1939, Armand Călinescu, prim-ministrul României și unul dintre apropiații regelui Carol al II-lea, a fost asasinat de un comando legionar.

Fragmentele următoare au fost extrase din memoriile regelui Carol al II-lea.

Joi, 21 septembrie

După 6 ani, nu m-așteptam să trebuiesc să însemnez o pagină de sânge în istoria// politică a țării. La ora 14, Călinescu a fost mișelește asasinat de o bandă de gardiști. Întorcându-se acasă pe prelungirea Știrbei Vodă, mașina lui a fost tamponată de o alta din spate și, în același timp, i-a ieșit înainte o căruță, care s-a desfăcut în două. Mare imprudență, a oprit mașina, și el, cu agentul său, a voit să se dea jos să vază ce s-a întâmplat și, în acel moment, asasinii din mașina din spate s-au dat jos și au tras asupra lui. Au fost omorâți instantaneu, el și agentul.

Iată faptele:

Acuma iată cum am aflat: la 14 și câteva minute, în tot cazul înainte de 14 și 10, în mijlocul executării la Radio a Valsului Imperial, muzica s-a întrerupt și am auzit o voce gâfâindă stringând în microfon ”Ne asasinează!” o ”echipă de legionari”. Alții, între cari Urdăreanu, au auzit că o voce ar fi anunțat că Armand Călinescu a fost executat azi.

Pe cât trec orele, se clarifică unele lucruri. // Misterul de la Radio a fost și el elucidat. Pare-se că a fost o agresiune. S-a tras asupra portarului și speakeriței și, după ce s-a făcut anunțul mai sus-amintit, au tăiat legăturile. Ei au fost arestați.

Adevărul l-am aflat prin Urdăreanu, care, mergând în oraș, l-a găsit pe Armand căzut jos, cu picioarele încă în mașină. Nu-și dăduse seamă de ce se întâmplase și, crezând că este un accident, s-a dat jos ca să deie o mână de ajutor și s-a găsit în fața crudei realități. După calculele care le-am făcut, trebuie să fi venit cel mult o minută sau două după săvârșirea faptei.

E ceva îngrozitor că, după toate măsurile luate în ultimul timp, să se întâmple așa ceva. E așa de neromânească această faptă, se vede clar că este vădită inspirație străină, sunt tipice metode teroriste slave.

Această stare de lucruri nu se poate tolera. Vor trebui luate niște măsuri drastice să se curme această chestie. Lupta s-a deschis// din nou, e o luptă pe viață și moarte, este momentul de a se hotărî cine pe cine…

Pierderea aceasta a președintelui de Consiliu, Armand Călinescu, este ireparabilă. N-am găsit la noi în țarăcineva care să fi corespuns mai bine misiunei cu care fusese însărcinat. Pentru mine personal, este o pierdere de neînlocuit. Puteam să fiu liniștit cu el. Era energic, capabil, spirit politic clar, care vedea departe și lua măsuri bine potrivite situațiilor. Pe lângă aceasta, îmi va aduce nesfârșite complicații politice, atât interne, cât și externe. Înlocuirea lui va fi o problemă dintre cele mai grele și delicate.

Primul care a venit a fost Gafencu, complect desfigurat. Cu el am început a discuta posibilitățile viitorului, împreună cu Urdăreanu, și a căuta cine-l poate înlocui pe Călinescu. Ne-am gândit, la început, la unul dintre consilierii regali sau la un general activ, și numele asupra căruia ne-am oprit a fost Ballif.

Imediat, Urdăreanu a și telefonat D[uduii]// să vie la Cotroceni, ca măsură de siguranță.

A venit, pe urmă, și Gavrilă [Marinescu], care-mi raportează că acei cari au făcut agresiunea la Radio au fost arestați și că au mărturisit că sunt înșiși asasinii.
La 16, am avut o consfătuire cu unii dintre miniștri: Iamandi, Gafencu, [Petre] Andrei, Mitiță [Constantinescu] și Ghelmegeanu, ca să le cer opinia asupra situației și măsurilor ce trebuiesc luate. La început, toți au căzut de acord asupra lui Ballif, dar, pe urmă, după ce Iamandi l-a propus pe Gaf[encu], care a refuzat cu energie, am hotărât, de comun acord, că cel mai nimerit este Ghiță Argeșanu. Energic, nu-i e frică, poate conlucra cât se poate de bine cu toți miniștrii și va putea să-și asume răspunderea complectă a tuturor măsurilor cari trebuiesc luate spre a face complectă curățire, iar din punct de vedere politic nu va încurca, căci va asculta de ceea ce i se va spune.

Pe la 19, Gabrilă [Marinescu] anunță că asasinii au// mai denunțat pe doi complici, care au fost prinși, unul din ei sinucigându-se.

De dimineața, l-am primit pe lt.-colonelul Pelimon, atașatul nostru militar în Polonia, care mi-a povestit lucruri extrem de interesante asupra operațiilor de acolo. În rezumat, orișice rezistență era inutilă, din cauza formidabilului fel cum au atacat germanii, întâi cu avioanele și, pe urmă, cu blindatele. Comandamentul a fost slab și, mai ales, organizarea teritoriului a fost cu desăvârșire insuficientă. Trupele s-au bătut bine și eroic. Orișiunde au fost față în față fără ”sculele” moderne, superioritatea a fost de partea poloneză. Îndeosebi, artileria germană a fost foarte slabă.

Abia târziu, vine Argeșanu din Dobrogea, unde era cu C[orpul] 2 A[rmată]. Nici o discuție n-a fost cu el, așa încât Guvernul a primit cât se poate de repede pe șeful său. Singurile schimbări sunt acelea pricinuite de nenoricirea de azi: Argeșanu – președinte; Gavrilă Marinescu – Internele, și gene//ralul Ilcuș – Apărarea Națională. La [ora] 22, primii doi au depus jurământul, după care imediat s-a întrunit Consiliul de Miniștri pentru constituire și s-au luat primele măsuri. Chiar în astă-seară, la orele 23 și câteva minute, au fost executați, pe locul crimei, cei 8 asasini, iar în țară, de fiecare județ, 2-3 dintre conducătorii legionari. E o măsură oribilă, de fapt în afară de orice lege, dar care, în urma celor întâmplate, își are justificarea în interesul liniștei țării. Azi nu ne mai putem juca, azi nu putem târgoveți viitorul când primejdii așa de acute pândesc țara din înăuntru și din afară.

M-am culcat, dar nu pot dormi; gândurile fug. Nu pot realiza că acest slujbaș atât de bun și de credincios nu mai e și, în același timp, simt în sufletul meu nu numai durere, dar și un vid îngrozitor. Este o crimă care nu-i numai crimă, ci și un act de înaltă trădare în aceste vremuri. Agresiunea de la Radio dă și mai bine caracterul ei, // speranța de turburare și de provocare la revoltă.

Vineri, 22 septembrie

De dimineață, generalul Ilcuș; noul ministru al Apărării Naționale a depus jurământul.

Tot azi s-a transportat de la Spitalul Militar, unde fusese depus, corpul lui Călinescu. Foarte multă lume în stradă și jale adevărată.

Numai cei fără judecată și unii cari au mai rămas infeudați gardismului terorist nu judecă cu cea mai mare asprima crima săvârșită.

Corpurile asasinilor executați azi-seară au rămas toată ziua expuse chiar pe locul unde și-au săvârșit odioasa faptă. Pare-se că foarte// multă lume trece pe acolo, îi înjură și îi scuipă.

Jale, e jale mare peste tot și, în același timp, pare o reculegere.

Duduia e complect frântă. Eu încă [mă] țin, dar în suflet mă doare nespus de mult.

Din străinătate, o singură știre importantă: submarinele germane au reușit să torpileze portavionul britanic ”H.M.S. Courageous”; e o lovitură morală foarte mare pentru acea mândră și invincibilă flotă, stăpâna mărilor.

Sâmbătă, 23 septembrie

Astăzi, la mine, reacțiunea s-a produs. ”Je me suis effondre” și am plâns într-o oribilă criză de nervi toată după-amiaza. Încep să realizez cu adevărat ce enormă pierdere este pentru mine și țară această// dispariție cu mult prea devreme a acestui om, în care puteam avea încredere. Pe zi ce va trece vremea, îmi voi putea și mai bine da seama cât va lipsi această minte vioaie, această energie de neînfrânt, această activitate creatoare și rodnică. Rar am simțit în sufletul meu și în mintea mea un sentiment de vid așa de complect. Se zice că nimeni nu e indispensabil; desigur că, în cele mai multe cazuri, așa este, dar iată excepția care confirmă regula.

Duminică, 24 septembrie

Azi-de-dimineață, la 10, înmormântarea lui Călinescu. Ceremonia a început prin decorarea lui post-mortem cu ”Marea Cruce Carol”, care am pus-o pe o pernă prezintată de Arge//șanu. A urmat Marșul lui [din] ”Siegfried”, cântat de Filarmonică, la început mai slab, dar, pe urmă, minunat. Slujba bine slujită și destul de sobră. Pe urmă, discursurile: 1. Patriarhul, foarte violent, poate prea violent pentru o față bisericească, dar, desigur, foarte impresionant pentru marele public; 2. Argeșanu, corect și vibrant, rostit pe de rost, după obiceiul lui, dar destul de slab ca formă și ca fond, după puterile lui; 3. Argetoianu, în numele Senatului, frumos ca formă și fond; 4. Vaida, în numele Camerei, foarte emoționat și emoționant; 5. Vâlcovici, în numele F.R.N., bun.

Părăsint Ateneul, am condolat pe nevastă-sa și pe băiat. Acesta din urmă mi-a făcut o oribilă impresiune. Avea aerul și expresiunea unei fiare gonite, ceva animalic în tot felul lui.

Întors acasă, am urmărit la Radio restul ceremoniei, atât aci, în oraș, cât și la Curtea de Argeș, împreună cu Duduia și Ernest [Urdăreanu]. //Sfâșietor de emoționant și dureros a fost totul, îndeosebi două momente: acela de la Ateneu, când s-a cântat Marșul din ”Siegfried”, și acela de la Curtea de Argeș, când corul a intonat ”Trei Culori”. Tot acolo, în fața Mausoleului, a vorbit, emoționant și duios Gafencu.

Cu această zi s-a încheiat o epocă a istoriei noastre, o epocă care dădea mari speranțe și pe care eu mă bizuiam că pot face lucruri mari, că am o epocă de guvernare rodnică, cu un om care impunea, pe zi ce trecea, mai mult respect chiar celor mai înverșunați dușmani ai lui. Mâne, ce se arată, ce zori se vor deschide pentru mine și pentru țară? Actualmente, nu văd decât neant. Pe cine să mă bizui? O, de ce nu s-a organizat temeinic F.R.N.? E singura vină ce o pot găsi bietului răposat. Știu că menirea mea nu este de a avea liniște, dar totuși. Trebuie chibzuială și hotărâre să ies din încurcătura de azi și,// îndeosebi, va trebui lucrat repede și temeinic la formarea acelui organ de mobilizare a conștiinței naționale care e Frontul [Renașterii Naționale]. Azi, e în primejdie chiar regimul și, prin regim, eu și ideea monarhică.

Sursa: Regele Carol al II-lea al României, Însemnări zilnice. 1937-1951, Volumul II 13 martie – 15 decembrie 1939 (Caietele 8-10), Ediție îngrijită, note, glosar și indice de Nicolae Rauș, Editura Scripta, București, 2003

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Recomandări
Alte articole
Biserica Arbore
Citește

Luca Arbore

Facebook Twitter WhatsApp Telegram Reddit LinkedInLuca Arbore a fost fiul pârcălabului Cârstea Arbore. Se presupune că era fratele…