Antim Ivireanul a fost mitropolitul Ungrovlahiei la începutul secolului al XVIII-lea. Înainte de a se călugări, avea numele Andrei. S-a născut în Iviria, un regat din zona Georgiei și Armeniei. Și-a petrecut o bună parte din viață în Imperiul Otoman, în urma capturării sale de către turci. Datorită faptului că a trăit în preajma Patriarhiei Ecumenice, a învățat limbile turcă, arabă și greacă. De asemenea, a învățat caligrafia, pictura, broderia și sculptura în lemn. În jurul anului 1690 a fost chemat de domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. În această țară se călugărește și primește numele de Antim. În această perioadă învață limbile română și slavonă.
În calitate de egumen al Mănăstirii Snagov și de conducător al tipografiei, a imprimat numeroase cărți în limbile greacă, română și slavonă. În 1705 devine episcop al Râmnicului. Aici a înființat o tipografie, unde a tipărit câteva cărți în română, greacă și slavonă. Trei ani mai târziu este ales mitropolit al Ungrovlahiei, în urma morții lui Theodosie. Mută tipografia de la Râmnic la Târgoviște, unde imprimă aproximativ 20 de cărți. În 1715, tipografia este mutată la București. Antim Ivireanul a fost înlăturat din scaunul mitropolitan în urma instalării regimului fanariot din Țara Românească. Relațiile încordate cu Nicolae Mavrocordat au dus la exilul acestuia la Muntele Sinai.
În drumul său către Muntele Sinai, a fost ucis de turcii care-l conduceau. În cei 26 de ani petrecuți în Țara Românească, Antim Ivireanul a desfășurat o bogată activitate tipografică, imprimând peste 60 de cărți în diferite limbi. Este considerat întemeietorul limbii române bisericești, deoarece a scris numeroase predici și cuvântări.
Sursa imaginii: aici
