Alexandru Ipsilanti a fost domnul Țării Românești între anii 1774-1782 și 1796-1797 și al Moldovei între anii 1787-1788. S-a născut în familia lui Ioan Ipsilanti și a Smaragdei Mamona. Înainte de a deveni domn, a deținut funcția de mare dragoman al Porții.
Intrând în contact cu politica reformatoare promovată de despoții luminați europeni precum Friedrich al II-lea în Prusia și Maria Tereza în Austria, Alexandru Ipsilanti a adoptat o serie de măsuri menite să îmbunătățească situația locuitorilor din cele două voievodate. În timpul domniei din Țara Românească, Ipsilanti a căutat să răscumpere locuitorii robiți de turci, a reorganizat aparatul administrativ și a stabilit salariile tuturor dregătorilor.
În domeniul juridic, Alexandru Ipsilanti a decis realizarea unui cod de legi – Pravilniceasca Condică – apărut în septembrie 1780 la București, a mărit numărul instanțelor de judecată.
În domeniul educației, Alexandru Ipsilanti a reorganizat Academia Domnească, a înființat o școală de preoție la Mitropolie și două școli inferioare la Craiova și Buzău.
Domnia din Moldova și a doua domnie din Țara Românească sunt lipsite de importanță. Alexandru Ipsilanti a sfârșit decapitat de turci la 13 ianuarie 1807.
