Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. S-a născut pe 20 martie 1820, la Bârlad,  în familia postelnicului Ioan Cuza și a Sultanei Cozadini. Studiile și le-a făcut la Iași, Paris, Pavia și Bologna.

Întors în țară, Al.I. Cuza se însoară cu Elena Rosetti, o femeie de viță boierească, prin intermediul căreia ia contact cu oameni din înalta societate românească.

Alexandru Ioan Cuza și Elena Rosetti
Alexandru Ioan Cuza și Elena Rosetti

Până la unirea Principatelor Române, Cuza ocupă mai multe funcții în domeniul justiției și al administrației: președinte al Tribunalului districtului Corvului, director al Ministerului de Interne al Moldovei, pârcălab al orașului Galați.

Alexandru Ioan Cuza cunoaște ascensiunea în armată datorită lui Nicolae Vogoride, avansând până la gradul de comandant al Oștirii Moldovei, în 1858. Vogoride spera astfel că A.I. Cuza va adera la ideile sale antiunioniste, ceea ce nu s-a întâmplat.

În martie 1848, Cuza a luat parte la mișcarea revoluționară din fața hotelului Petersburg din Iași, unde susținea înfăptuirea unui program de reforme, însă domnul Moldovei, Mihail Sturdza, a refuzat să accepte programul și a ordonat ca fruntașii mișcării să fie arestați, printre ei numărându-se și Cuza. Acesta din urmă reușește, cu ajutorul consulului englez din Galați, Charles Cunningham, să scape și se refugiază în Transilvania, în mai 1848, unde ia parte la Adunarea Națională de la Blaj de pe Câmpia Libertății. Luna următoare, A.I. Cuza pleacă în Bucovina pentru a participa la revoluție, însă din cauza epidemiei de holeră, Cuza părăsește regiunea.

În 1857, Cuza și-a dat demisia din funcția de pârcălab de Galați atunci când a văzut că listele electorale pentru alegerile în Divanul ad-hoc aveau să fie măsluite cu scopul de a avea un rezultat antiunionist. Gestul lui Cuza a dus la anularea alegerilor falsificate de către Marile Puteri. Astfel a fost organizat un nou scrutin, în urma căruia unioniștii au obținut o victorie categorică – din 83 de deputați, doar doi s-au declarat antiunioniști.

Doi ani mai târziu, pe 5 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza devine domn al Moldovei, fiind ales în unanimitate, de Adunarea Electivă din această țară. Pe 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a fost ales și în fruntea Țării Românești. Adunările Elective au ținut cont de Convenția de la Paris din 1858, care prevedea pentru principate numirea a doi domni, fără a preciza însă că aceștia trebuiau să fie distincți.

Astfel, prin dubla alegere a lui Cuza au fost puse bazele statului național român. Principalul obiectiv al domnitorului a fost recunoașterea sa de către Marile Puteri, trimițând misiuni diplomatice în capitalele țărilor respective. În cursul anului 1859 toate puterile recunosc dubla alegere a lui Cuza, numai Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman condiționând recunoașterea doar pe timpul domniei acestuia.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza

Procesul de recunoaștere a unirii depline politice și administrative a Principatelor s-a realizat pe parcursul a trei ani. În septembrie 1861, după Conferința de la Istanbul la care au luat parte reprezentanții Porții și ai Puterilor Garante, a fost emis actul intitulat Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei din 22 noiembrie 1861. Acest firman prevedea, printre altele, unirea celor două Guverne și a Adunărilor Elective.

În toată această perioadă, domnitorul a luat o serie de măsuri menite să reorganizeze armata și justiția: a constituit detașamente model pentru toate armele, a unit cele două școli militare într-una singură, cu sediul în București, a adoptat o lege prin care numea membrii Curții de Casație și Justiție.

Cele două Adunări Elective își încheie activitatea la începutul lui decembrie 1861. Primul guvern unic se formează la 22 ianuarie 1862, fiind condus de Barbu Catargiu. Două zile mai târziu, în cadrul deschiderii primului Parlament al României, Bucureștiul devine, oficial, capitala țării.

Șirul reformelor este întrerupt de refuzul lui Cuza de a promulga legea rurală propusă de guvernul Barbu Catargiu, care prevedea emanciparea țăranilor fără să fie împroprietăriți. Acest refuz a dus la apariția unei înțelegeri politice între conservatori și liberalii radicali, care, mai târziu, au format monstruoasa coaliție.

Așa se face că la 11 octombrie 1863, domnitorul îl numește în fruntea Consiliului de Miniștri pe Mihail Kogălniceanu. În timpul acestei guvernări au fost adoptate legi precum: legea secularizării averilor mănăstirești (17 decembrie 1863), prin care averile mănăstirilor pământene sau închinate treceau în proprietatea statului – acestea reprezentau circa 25% din suprafața țării, legea din 24 ianuarie 1864, prin care lua ființă Curtea de Conturi, al cărei rol era verificarea și controlul administrării banilor publici, legea din 2 aprilie 1864, care făcea referire la organizarea comunelor urbane și rurale.

Din cauza faptului că proiectul de lege rurală emis de guvernul Kogălniceanu a fost respins de Parlament, cel din urmă dându-i guvernului un vot de blam, Alexandru Ioan Cuza dizolvă Adunarea Electivă la 2 mai 1864 și supune aprobării poporului, prin plebiscit, Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris din 1858, un act cu rol de constituție, menit să sporească puterile domnitorului. Totodată, prin acest document au fost luate și alte măsuri precum: înființarea Senatului (astfel, Parlamentul devine bicameral) și a Consiliului de Stat (elabora legile), s-a adoptat o nouă lege electorală prin care se menținea votul censitar, însă scădea censul, ceea ce a condus la o creștere a numărului de alegători, cei din urmă fiind împărțiți în colegii, în funcție de cuantumul impozitului plătit.

Lovitura de stat din 2 mai a contribuit decisiv la adoptarea legii rurale (15 august 1864), prin care a avut loc emanciparea clăcașilor și împroprietărirea acestora prin răscumpărare cu loturi aflate în folosință în funcție de numărul vitelor; răscumpărarea se făcea pe o perioadă de 15 ani, iar loturile primite nu puteau fi înstrăinate vreme de 30 de ani.

O altă reformă importantă a constituit-o legea instrucțiunii (5 decembrie 1864), care prevedea ca învățământul românesc să devină unitar în întreaga țară. Astfel, învățământul cuprindea trei forme de studiu: primar, de patru ani, care devine gratuit și obligatoriu, secundar, care durează șapte ani și universitar, de trei ani. Au luat astfel ființă Universitățile din Iași și din București, numeroase școli (Focșani, Craiova, Bacău etc.) și societăți culturale (Societatea culturală ”Ateneul Român”, Societatea de științe naturale).

La finele anului a fost adoptată și legea organizării armatei, prin care toți românii între 20 și 50 de ani puteau fi mobilizați.

Domnia autoritară a lui Alexandru Ioan Cuza a dus la apariția ”monstruoasei coaliții”, care avea ca scop înlăturarea domnitorului și aducerea pe tron a unui prinț străin. Prima tentativă de înlăturare a lui Alexandru Ioan Cuza a avut loc în august 1865, însă aceasta a fost reprimată violent cu ajutorul forțelor armate.

Înlăturarea lui Cuza s-a petrecut în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, când un grup de ofițeri și civili au dat năvală, cu pistoalele în mâini, în dormitorul în care dormea domnitorul, cerându-i acestuia să abdice. Cuza n-a protestat și a semnat decretul prezentat de complotiști, dimineața, la orele 5.

Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza
Abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza

După abdicare, Cuza este silit să ia calea exilului, petrecându-și restul vieții la Paris, Florența și Viena. Problemele de sănătate l-au determinat pe fostul domnitor să plece la Heidelberg pentru a se trata, însă aici își găsește sfârșitul din cauza unei răceli, pe data de 15 mai 1873.

Alexandru Ioan Cuza a fost înmormântat, inițial, în comuna Ruginoasa din județul Iași, însă în timpul celui de-al doilea război mondial, rămășițele sale au fost mutate în biserica Trei Ierarhi din Iași.

8 comments
  1. Faceți o confuzie. Cuza și Doamna Elena nu au avut copii, ei erau fiii domnitorului cu Maria Obrenovici.

  2. Un articol sec o înșiruire de date fără amănuntele esențiale legate de ele. Am să vă dau câteva exemple; 1) Ce studii a terminat Cuza în străinătate și diploma obținută ? 2) Cum s-a ajuns la unanimitatea alegerii lui la Iași ? 3) Care a fost rolul colonelului Pisosky în toată povestea asta ? 4) Care este documentul semnat de Cuza prin care se angaja să se retragă de la domnie după 7 ani în favoarea unui principe străin ? Nimic despre camarila din jurul lui ? 5) Despre asasinarea lui Barbu Catargiu nimic ? 6) Despre relațiile lui extraconjugale nimic ? 7) Despre cei doi fii nelegitimi nimic? 8) Despre arestarea lui din patul amantei Maria Obrenovici nimic ? Am obosit. Articol scris pentru manipularea proștilor.

  3. Cuza Voda este un erou pentru Valahia si un trădător al Moldovei. Distrugerea, “vânzarea”, trădarea Tarii Moldovei a inceput-o in secolul XIX Manuc-bei Mirzoian, care cumpărase de a Poarta scaunul de domniei al Moldovei si găzduind la hanul sau tratativele ruso-turce de la București, ca un valah NEPRIETEN al moldovenilor , n-a scăpat ocazia si i-a vândut lui Kutuzov pe multe pungi de galbeni – Basarabia, care atunci însemna Bugeacul, iar rusii au ocupat toată Moldova de Est, numind-o gubernia Bessarabia. Pașoptistul mason Cuza Voda a terminat cauza lui Manuc-bei si a trădat ce mai rămăsese din Moldova deja in folosul Valahiei, aliat al Rusiei in războiul contra turcilor. Romania in veci ar trebui sa-i fie recunoscătoare Rusiei, cai fără implicarea Rusiei n-ar fi apărut pe harta la 1878 Romania, iar dacă ocupația fanariota ar fi durat pana la finele primului război mondial – Valahia ar fi fost turcizata si musulmanizata la fel ca Albania, Kosovo, Bosnia si Herțegovina. Drept mulțumire românii ii urăsc cel mai tare pe rusi si declara Rusia drept inamicul nr.1.

  4. Abia la 3 martie 1878, la 11 km de capitala Constantinopol, Turcia înfrântă a fost nevoita sa semneze Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano, in care a recunoscut oficial încetarea vasalității de circa 3 secole a Moldovei si Valahiei fata de Imperiul Otoman. Iar peste câteva luni intre 13 iunie-13 iulie 1878 si-a ținut lucrările Congresul de Pace de la Berlin, la care delegația Romaniei n-a fost acceptata din simplu motiv ca pe harta Europei încă nu exista un stat cu numele de Romania, locuit de români si cu limba oficiala limba română, dar pana in 1878 continuau sa existe doua provincii vasale ale Imperiului Otoman – Moldova si Valahia, Moldova fiind locuita de moldoveni, vorbitori ai limbii moldave, descrisa stiintific de Cantemir la cererea savanților Europei de la Academia din Berlin in 1714 in tratatul “Descriptio Moldaviae” sub numele latin de “lingua moldavica”, “lingua moldavorum”. Deci, Romania a fost recunoscuta oficial la finele Congresului de Pace de la Berlin, adică s-a născut oficial la 13 iulie 1878 si are in prezent 143 de ani de existenta, la 13 iulie ar trebui sa fie sărbătorită Ziua Independentei Naționale a Romaniei. La 1859 n-a fost creata Romania, ” mica unire” intre cele doua provincii vasale ale Imperiului Otoman n-a fost recunoscuta nici de Poarta si nici de statele Europei. Alegerea noapte intr-un hotel din București a domnitorului Moldovei si in postura de domnitor al Valahiei – a fost un act intern al Valahiei, la care statul Moldovei a fost reprezentat fictiv, nedemocratic, de o singura persoana, care n-avea asemenea împuterniciri. S-a făcut pentru a justifica înșelătoria politica si OCUPAȚIA Moldovei de către Valahia, subjugarea națională treptata a moldovenilor din 1859 si pana in 1978, distrugerea, “înghițirea” printr-o inechitabila, vicleana, monstruoasa “unire”a statului moldav de către rivala sa de jumătate de mileniu – Valahia cea a “fraților” NEPRIETENI ai moldovenilor. Aducerea regelui, citirea declarației de independenta in parlament in 1877 etc. – toate sunt evenimente interne ale Valahiei Mari (Rominiei), dar nu si ale Moldovei, Istoria Rominilor fiind istoria Valahiei Mari, a micro-imperiului asupritor de “frati”, ostil fata de moldoveni si Moldova, discriminator si moldavofob si azi. La 1878 Moldova teoretic putea sa ceara recunoașterea independentei sale naționale separat de Valahia, fără sa participe la crearea noului stat independent – Romania. Nici Valahiei si nici Rusiei nu convenea recunoașterea independentei Moldovei, căci ambele atunci ar fi trebuit sa întoarcă jumătățile din Tara Moldovei – Rusia partea de Est, Basarabia, iar Valahia – Moldova de Vest. Nu-i târziu nici acum ca Moldovei sa i se întoarcă Bugeacul si pământul moldovenesc al Bucovinei, precum si Moldova de Vest cu tot cu Dobrogea, transmisa de Rusia la 1878 Principatului Moldovei si nu Valahiei.

    1. Tavarsi Igor, hai vezi-ti de treaba la tine acolo cu Tzar Putin. Nu mai iti baga coada unde nu iti fierbe oala ca musca in curu’ calului.

  5. Monstruoasa coaliție, este un concept comunist. Cuza a fost ales pentru 7 ani, după care conform înțelegerii, trebuia adus un Domnitor străin. Numai că, d-nului Cuza i s-a urcat la cap guvernarea și în afara multor lucruri bune făcute pentru țară a făcut și greșeli! Sufletul coaliției pentru detronarea lui, a fost C. A. Roseti, adică același care a fost sufletul la înscăunarea lui, tocmai pentru motivele arătate. La scoaterea din palat, garda a fost întoarsă cu spatele. Cuza a fost dus într-o casă conspirativă din București. La scurt timp, ambasadorul Franței (putere garantă) la București a aflat și a mers la locația respectivă, a vorbit cu Cuza, propunându-și să-l ia la braț și să meargă la palat! Cuza s-a dovedit a fi un mare om și pentru că și-a dat seama de greșeli, a refuzat cu demnitate! Acum avem astfel de oameni, așa ziși “de stat”?

  6. ION ESTE UN PRODUS AL CULTURII IMPERIALISTE RUSO- SOVIETICE ,UN ADVERSAR AL CONCEPTELOR DE NATIUNE ,DE STATE NATIONALE DE INDEPENDENTA NATIONALA ETC., CONCEPTUL DE NATIUNE ROMANA SI DE STAT NATIONAL ROMAN S-A FORMAT SI S-A REALIZAT IN SEC.19 , SUB INFLUENTA CULTURII VEST-EUROPENE SI A EXEMPLULUI ALTOR STATE ,EX. GERMANIA ,ITALIA ETC.. RUSIA TARISTA SI URSS-STATE IMPERIALISTE ,ANTINATIONALE AU PROMOVAT IDEOLOGII ADVERSE ,AL CAROR PRODUS ESTE SI CETATEANUL…ION,SEMNATARUL NOTELOR DE MAI SUS .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Recomandări
You May Also Like
Amfilohie Hotiniul: Primul manual de geografie din Moldova
Citește

Amfilohie Hotiniul

Amfilohie Hotiniul a fost un călugăr erudit din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea din Moldova. A…
Mircea Ciobanul
Citește

Mircea Ciobanul

Mircea Ciobanul a fost domnul Țării Românești între anii 1545-1552, 1553-1554 și 1558-1559. S-a născut în familia lui…
Grigore I Ghica
Citește

Grigore I Ghica

Grigore I Ghica a ocupat tronul Țării Românești de două ori, între anii 1660-1664 și 1672-1673. S-a născut…
Radu Șerban
Citește

Radu Șerban

Radu Șerban a ocupat tronul Țării Românești de trei ori (octombrie 1601, iulie 1602-1610, mai – septembrie 1611).…
Mircea Ciobanul și Doamna Chiajna
Citește

Doamna Chiajna

Chiajna a fost mama domnului muntean Petru cel Tânăr și totodată regentă a Țării Românești în timpul minoratului…