Alexandru cel Bun
Alexandru cel Bun
Sursa imaginii: aici.

Alexandru cel Bun a fost fiul domnului Roman I din a doua căsătorie, cu Anastasia (vara regelui polon Vladislav Jagiello). Acesta a fost domn al Moldovei între anii 1399 / 1400 – 1432. A ocupat scaunul domnesc în jurul vârstei de 15 ani, îndepărtându-l din fruntea Moldovei pe fratele său vitreg, Iuga, cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân.

Odată instalat la domnie, Alexandru a acționat în vederea consolidării statului est-carpatic. A introdus în Sfatul Domnesc dregătorii precum logofăt, vornic, staroste, paharnic, postelnic sau vistier. Cancelaria domnească a devenit mai eficientă, deoarece s-au creat formulare ale privilegiilor emise de domn pentru boieri și mănăstiri. Tot el a dat un caracter de obligativitate dărilor și prestațiilor.

În ceea ce privește domeniul clerical, pentru a rezolva conflictul cu Patriarhia de la Constantinopol l-a recunoscut ca mitropolit al Moldovei pe Iosif, la data de 26 iulie 1401. În 1408 a înființat episcopiile de la Roman și Rădăuți, dar a și permis formarea unei episcopii catolice la Baia (1405-1413).

Adept al păcii, domnul Moldovei a acordat o mare atenție armatei, înzestrând-o continuu cu cele mai performante arme ale vremii.

În domeniul comerțului, a încurajat dezvoltarea schimburilor comerciale în orașe, acordând mai multe privilegii negustorilor. Un astfel de privilegiu a fost acordat negustorilor din Liov, la data de 8 octombrie 1408, prin care le-au fost reduse taxele vamale.

Pe plan extern a fost un bun diplomat, fiind un apropiat al Poloniei. La 12 mai 1402, un document precizează că Alexandru recunoaște suzeranitatea polonă, iar la 1 august 1404, domnul Moldovei, depune jurământul de credință față de Vladislav Jagiello, la Camenița. Acest jurământ a fost repetat la 6 octombrie 1407, la Liov. Acest tratat punea accent pe colaborarea militară dintre cele două state.

A fost un om de cuvânt, care și-a respectat jurămintele. În acest sens, a trimis un corp de oaste în ajutorul polonezilor în bătălia de la Grunwald (1410), care au reușit să-i învingă pe cavalerii teutoni. Mai mult, i-a oferit regelui o importantă sumă de bani, primind în schimb de la acesta, Colomeea și întreaga Pocuție. Datorită bunelor relații, între Moldova și Polonia s-a încheiat un tratat de alianță, la 25 mai 1411, la Roman, act reînnoit în 1415 și 1419.

Cu Țara Românească a avut relații bune în timpul lui Mircea cel Bătrân, acestea deteriorându-se în vremea domniei lui Dan al II-lea. Obiectul de litigiu dintre cele două state îl constituia cetatea Chilia. În anii 1429 și 1430 oștile muntene au atacat Moldova fără succes. Dimpotrivă, Dan al II-lea a fost înlăturat de la tron de către Alexandru cel Bun, care l-a instalat în scaunul domnesc pe Alexandru Aldea.

De-a lungul vremii, între Ungaria și Polonia se stabilesc bune relații, care se concretizează printr-un tratat încheiat la Lublau, la 15 martie 1412, care stipula împărțirea Moldovei între cele două țări dacă aceasta nu se implica în luptele antiotomane. Tot prin acest act, Polonia recunoștea suzeranitatea Ungariei asupra Moldovei. Datorită istețimii domnului Moldovei, acest fapt nu s-a întâmplat. Oastea moldoveană a respins primul atac otoman în 1420. Alexandru i-a ajutat din nou pe polonezi, în lupta de la Marienburg, din 1422, împotriva cavalerilor teutoni, reușind să câștige această bătălie. Despre acest fapt, cronicarul polon Jan Dlugosz afirma:

moldovenii, aruncând cu săgețile asupra dușmanilor, ei fiind la adăpost de săgețile acestora, le trimit ca o ploaie deasă. După aceea năvălesc asupra cruciaților și pe cei dintâi îi ucid sau îi iau prizonieri, pe ceilalți îi pun pe fugă. Astfel, într-un chip minunat, moldovenii cu o ceată de oameni au înfrânt oastea mare a dușmanilor și apoi s-au întors în tabăra regelui învingător și încărcați de prăzi.

Propuneri de împărțire a Moldovei au mai fost făcute de unguri în 1423, când a fost reînnoit tratatul din 1412 și în 1429, în cadrul tratativelor polono-lituaniano-maghiare de la Luck.

În această situație, Alexandru cel Bun s-a orientat către Lituania, o mare putere a vremii. În 1419 s-a căsătorit cu Ringala, sora marelui cneaz lituanian Vitold, care se afla într-o stare de conflict cu Polonia. Vitold moare în 1430, an în care tronul lituanian este ocupat de fratele său, Swidrigaillo.

În 1431 a fost creată o coaliție antipolonă, alcătuită din Marele cnezat al Lituaniei, Ungaria și Moldova. În vara aceluiași an, oștile moldovene au invadat Pocuția și Podolia, reușind să ocupe câteva orașe, printre care Liov și Camenița. Atacată de trei adversari, Polonia a cerut un armistițiu, încheiat la 26 august 1431. Tratativele au continuat și anul următor, însă domnul Moldovei înceta din viață la 1 ianuarie 1432, fiind îngropat la ctitoria sa, mănăstirea Bistrița din județul Neamț.

Rămâi alături de noi

Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele articole.

Îți mulțumim că te-ai abonat.

Ceva este în neregulă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *